Out of Nowhere

Acum.

2011-07-03T23:18:00.003+03:00

Sunt eu. Imbracata in negru, cu paharul de orice langa mine, nepasandu-mi. Pupati-ma examene, restante, facultate, Anglie cu oameni reci, si intrebari despre ce-ar fi. Nu ma interesati.

Acum, in seara asta, sunt eu, cu prieteni si muzica si relaxare completa. Cu amintiri, si vise de viitor, facandu-ma ca sunt unde vreau, pentru ca ce-i in afara acestor 4 pereti nu conteaza. Nu ma intereseaza nici de criza, nici de crime, nici de barfe si venin.

Sunt in pauza.

Maine, ma reapuc de treaba, si poate maine seara voi fi iar in pauza. Cine stie? Cine stiu?

Momentul asta e important si-o sa il traiesc la maxim.

Aveti grija de voi.

Dor

2010-12-28T13:49:00.002+02:00

Dor? Cine dor? Dor eu. Dor mie. Dor voua, locuri si oameni de departe. Va citesc, si-atat. Si cand va citesc nu va cunosc. Nu-l cunosc nici pe Eminescu, nu-l cunosc nici pe Shakespeare. Nu-i cunosc ca nu-s ai mei. Dar voi ati fost. Si-acum sunteti din ce in ce mai putin. Deveniti amintiri. Pentru ca legatura se tine prin priviri si rasete. Prin lacrimi si nervi si dans si uitat la stele. Nu prin emoticonuri si "Cum e vremea la tine?".

Continuarea sa v-o scrieti singuri. Duc lipsa (si) de cuvinte....

Aveti grija de voi.

Late October

2010-10-27T23:15:00.004+03:00

Every leaf that falls brings me closer to home... One instant closer.

I'm not sure what it is that keeps me going. But there is something that, despite my sad appearance, keeps me happy inside.

I don't even know why I allways look sad when I step through the door, out into the world. I'm not. I guess it's just me trying to find people who look beyond the mask everyone seems to be wearing... Including mine.

I don't say much. Why would I? Unless someone cares, I'll keep my memories and feelings to myself, thanks. It's a waste of energy telling someone you barely know what your day was like. They don't care. And however hard you look, you can't see their soul when you look into their eyes.
If you want to find out who I am, follow my gaze, look into my eyes. They will say much more than my words ever will.

I miss the seaside so much. I miss the peace. The lack of prejudice. I miss the sand beneath my feet and the first sunbeams of the day. I miss the simple things. I can't find them here, and I feel lost in all this noise.
Take care!

La mare?

2010-08-17T15:07:00.003+03:00

Dezamagire.

Ziua, Marea-i prea calda si prea aglomerata.

Seara, cele doua biciclete (pentru care s-a creat pista, nu-i asa?) imi fac in ciuda.

Dar pe la 3-4 dimineata, lumea care nu-i de-a locului pleca la culcare. Nu mai au de unde sa cumpere kitchuri, amintiri fabricate si timp. Atunci incep sa simt ca am ajuns acasa.

Chitari, dansuri in mijlocul strazii, oameni care stiu ca viata-i facuta din mult mai putin.

M-ai gasit vara asta. Si ce daca? Atata vreme cat nu m-ai pastrat, m-ai gasit degeaba.

Nu-i nimic. M-am regasit eu. Si-acum stiu cine sunt.

Imi place din nou de mine, de ceea ce cred si de ceea ce simt. Imi place din nou ostilitatea mea prietenoasa si faptul ca stiu ca in cel mai rau caz, oamenii cu care interactionez ma vor injura 5 minute si vor uita peste alte 10 ca am existat vreodata.

Dar daca schimb viata cuiva? Daca ajut vreodata pe cineva sa realizeze ca fericirea nu inseamna sa te accepte majoritatea, ci sa te accepti tu asa cum esti? Daca, totusi, iti gasesti o cumunitate care sa fie ca tine, care sa gandeasca si sa simta la fel. Care sa se exprime ca tine, in asa fel incat sa fiti pe aceeasi lungime de unda... Ei bine... Atunci, esti cu adevarat implinit.

Oh... Amintiri de la mare sunt o gramada. Unele mai clare, altele mai in ceata... Dar sunt pentru mine. Si unele sunt pentru noi. Restul lumii n-are decat sa isi creeze propriile amintiri.

Aveti grija de voi!

Vacanta.

2010-07-03T08:11:00.002+03:00

N-am mai scris nimic de o gramada de timp. N-am avut nici timp, nici chef.

Acum am o gramada de ganduri, mici si nesemnificative, care urla la mine sa le scriu.

Primul si cel mai enervant e faptul ca subiectele la info erau gresite. Si nimanui nu pare sa ii pese. Nimeni nu pare sa fi observat. Desi noi am anuntat, ca niste copii buni ce suntem (am fost). Ma rog... Greseala din enunt a fost oarecum remediata printr-un exemplu... dar...totusi... cum sa dai subiecte cu greseala de tipar la bac. Adica... E BAC, ffs!

Urmatorul ar fi faptul ca vreau la mare mult mult de tot si ai mei colegi nu pot merge acuma, si eu trebuie sa stau sa ii astept pe ei... si... si... sufar.

Altul ar fi faptul ca ma bucur nespus ca am reinceput sa ies cu niste oameni cu care nu mai vorbisem asa... pe-ndelete, de cand eram noi mici (eu treceam in clasa a 9a). Si acum ca veni vorba... Imi cam e dor de inca niste lume cu care stateam mult atunci... Dar lumea aia e maaare si pe mine, bobocul, nu ma mai baga in seama.

M-am saturat sa tot fac introduceri pentru ideile pe care le scriu... Asa ca de-acum n-aveti decat sa va prindeti singuri cand trec la un alt subiect.:))

Abia astept sa primesc rezultatele la bac. Pana atunci, inca mai am o mica legatura cu liceul si cu tot ce-am fost pana acum. Si vreau sa uit tot. Bine... aproape tot (Astia care v-ati imbufnat, dezbufnativa, ca nu va sade bine).

Imi zic niste colegi de-ai mei uneori ca n-ar vrea sa inceapa din nou. Ca le e frica, intr-un fel. Dar de ce n-ai incepe din nou? De ce n-ai incerca sa traiesti altfel de data asta? Sa nu mai asculti de toata lumea, sa tu te mai simti responsabil de tot ce se intampla in jurul tau, sa cunosti un om nou in fiecare saptamana si sa-l inveti pe de rost?

A venit in sfarsit vara... Si sunt fericita... Cred.

Sunt sigura ca mai erau lucruri de scris. Dar nu mi le aduc aminte acum si oricum nu intereseaza pe nimeni ideile mele ciudate, nascute pe fond de stres bacalaureat(z)esc. Asa ca va las in pace, deocamdata.

Aveti grija de voi!

Furtuna.

2010-05-14T19:46:00.004+03:00

Natura e manioasa azi. Mi-a aruncat cu praf in ochi.
Urma sa ma spele de rusine, dar am fugit.
Cred ca am suparat-o rau ca n-am avut rabdare. Dar pana si rabdarea a inceput sa ma sperie.
Mi-a parut rau ca m-am grabit in secunda in care pulsul mi-a revenit la normal. Dar era prea tarziu. Am stat cu grimasa aia pe fata tot restul zilei.

Norii au 5 culori. Si cea mai intensa e infricosatoare. E culoarea vidului (nu negru... Negru e culoarea nimicului).

Florile de pe drumul spre casa seamana cu niste bulgari de zapada... calzi. Eu nu rup florile (decat cand sunt agitata... atunci rup orice) pentru ca la mine acasa, in vaza, flori sunt 2 zile, maxim 3... dupa care devin deseuri organice intr-o punga neagra.
Afara traiesc cu mult mai mult. Orice traieste mai mult si mai frumos afara.
In casa, mori incet... Te sufoca mii de ganduri si de idei. Afara, aceleasi ganduri si idei iti dau aripi.

Aveti grija de voi.

Nimic nou sub soare

2010-05-08T23:55:00.003+03:00

Ganduri care zboara si nu se mai intorc. Zmei care isi intind aripile si se lupta cu vointa ta de a-i pune la pamant.

Cine sunt? De ce? Pentru cine?

Si ce daca nu am chef de ziua de maine? Cui ii pasa ca nu vreau sa stau o zi intreaga sa numar secunde? Secundele sunt toate la fel. Asa au fost, si asa vor fi mereu. Fiecare cate o clipire. Fiecare clipire cate un moment in care nu ai vazut lumea. Tragic.
Oare cat din lumea asta nu am vazut pentru ca am clipit?

Oare cate zile au trecut de cand am trait ultima oara? Si oare cate vieti or sa mai treaca pana o sa renasc, in sfarsit?

Moment melancolic liplsit de explicatie, dar care cere scris.

Tastatura care se cere folosita, care se simte prafuita de ganduri la bani si la viitor. Calculatorul asta vrea sa fie sters de tot ceea ce este. Cui ii pasa? Poate imi pasa mie putin. Dar eu nu am ce face in legatura cu asta. Asa se intampla tot timpul. Majoritatea lumii nu da doi bani pe ce vrei, iar cei carora le pasa nu au niciun fel de influenta asupra lucrurilor care ti se intampla.

Cliseu.

Si ce daca? Simteam nevoia sa il scriu.

Oricum tot ce era de spus s-a spus. Orice a fost de fotografiat a fost fotografiat. Oricum traim intr-o lume a cliseelor. Oricum nimic nu mai e nou.

Cei mai fericiti oameni sunt cei care nu stiu nimic. Fiind nestiutor, te simti filosof cand spui ce-am scris eu aici. Pana si asta s-a mai spus. Mi se pare trist.
Am senzatia ca orice as spune, orice as gandi, eu nu mai am dreptul la originalitate.
E vina cartilor si a televizorului si al internetului astuia care cica "ma ajuta sa comunic cu lumea".

La ce bun? Intru in lumea altora si le spun si lor ca de fapt nu-s primii care s-au gandit ca Pamantul e rotund. Si ei nu mai sunt asa de fericiti cum erau inainte. Devin brusc mici si neinsemnati. Niste plagiatori.

Care e scopul de fapt? De ce stim atatea? Oare n-am fi mai fericiti daca am sti mai putine? In felul asta, certitudinile pe care le-am avea (fie ele cat de mici) ar fi mult mai insemnate.

Sunt un manual. O enciclopedie cu pagini lipsa, si atat.
Mi-ar placea sa fiu o floare.
Ba nu.
Un pom. Un brad batran de-un secol, cu amintiri multe si cu sentimente absorbite din atmosfera.

Aveti grija de voi.

Dimineata...

2010-05-05T19:47:00.003+03:00

Azi, pe drum spre scoala, am avut un moment de inspiratie si am notat in graba ceva: "Dimineata asta miroase a vara si a mare".

De fapt, aveam un sentiment de-ala de pe drum spre mare, cand vad soarele rasarind de dupa dealuri in timp ce eu ma misc megarepede cu masina. Parca si masina e nerabdatoare sa ajunga in momentele-alea... parca merge singura si-ti da senzatia ca daca s-ar opri, s-ar spulbera.

Trenul, pe de alta parte, nu-i asa nerabdator. El stie ca nimeni nu-i singur pe drum spre mare si merge-ncet sa te lase sa te obisnuiesti cu lipsa de griji care urmeaza.

Vara, Mare, va iubesc!

Flori mici si albe

2010-05-02T14:45:00.005+03:00

Soare, emotii.
Autogara, bordura, suc de departe, graba, rabdare.
Ne razgandim, masina, urcus, spaima.
Verde, vant, praf, caprioare,
Paravan.
Joc, joaca, minge, fotografii si filme.
Ciocolata, Adi, scaun cu trei picioare.
Stafide, o migdala.
Doar una?
Patura uda, VAI! Ups.
Tineri. Unde? Tenis.
Nu vreau in Anglia.
Soare, caldura, blugi negri, cantec.
Oare?
Graba, autogara, Pa?

Aveti grija de voi.

Vis

2010-04-24T22:54:00.001+03:00

Trezeste-ma. Stropeste-ma cu apa sau cu venin. Nu ma mai lasa sa ma incrunt, sa te strig, sa ma zbat in van. Loveste-ma sa ma trezesc.
Trezeste-ma!

Multumesc.

De-acum n-am sa mai adorm niciodata. Ca sa nu mai visez.
De-acum las visul in seama ta... si-a oamenilor curajosi.

Haotic...

2010-04-08T18:20:00.002+03:00

Iar e o seara din aia cu lumina rosie. Din nou am emotii fara sa stiu foarte bine de ce.

As vrea sa pot descrie ce vad, ce simt... ce gandesc, dar ma tem ca nu am cuvinte.

Vreau sa vina vara. Inca am sentimentul ca o sa aduca o lume noua cu ea. Un cer nou - senin, doar cu cativa nori prietenosi pe el. Pentru ca prea mult soare strica. Cateva ore pe zi mi-ajung.

Abia astept sa traiesc.

Aveti grija de voi!

Prin cartofi.

2010-03-17T19:27:00.003+02:00

Mi-e mai bine acum.
Decat cand?
Decat acum o secunda. Decat peste un minut.
De ce?
Pentru ca trebuie.
Nu "pentru ca pot"?
NU.
Daca poti sa faci ceva nu inseamna ca acel ceva merita facut.
E mai interesant sa faci ceea ce nu poti face.
Sa treci prin ziduri.
Sa zambesti sincer toata viata.
E simplu sa plangi pentru ca poti. Dar asta nu inseamna ca plansul rezolva ceva.
Nu pot sa merg azi in Vama. Dar eu tot o fac. Doar pentru asta-s visele, nu?
E frumos sa visezi.
E crunt sa te trezesti dimineata devreme.
Cred ca am mai scris asta odata. Dar mi-e lene sa verific.
Oricum nu conteaza.

Iarna nu-i ca vara.
Nu vreau sa fiu refugiul tau. Chiar daca si eu am nevoie de un refugiu.
Nu imi convine. Si nici tie nu iti convine... Desi nu iti dai seama acum.
Maine n-o sa mai gandesc asa.
Imi pare rau.

N-aveti grija de voi. Oricum nu mai conteaza.

Am dat BAC-ul... Hai, mergem la mare?

2010-02-16T16:24:00.003+02:00

Azi am dat BAC-ul.
Da, ati citit bine: anul asta BAC-ul a inceput in februarie.
Am crezut ca o sa ma incurce chestia asta. Ca o sa fie greu, ca o sa fie aiurea.
Dar nu a fost asa. Am fost la scoala, am spus, acolo, doua vorbe si am fost declarata "utilizator experimentat al limbii romane".
Ok... sincera sa fiu, ma cam lasa rece calificativul asta, sau ce-o fi el.
Importanta e starea pe care mi-a dat-o faptul ca am trecut de pragul asta.
Brusc, ma simt mai aproape de vara; de terminatul BAC-ului si de mersul la mare.
Visez mai mult ca oricand la drumul spre Vama, sau macar spre White Horse(care da, e in Costinesti, dar asta chiar nu conteaza).
Ascult "Nebun de alb" si-mi amintesc perfect noaptea aia magica in care am auzit prima oara melodia asta. Ultima noapte la mare de anul trecut. Ma simt aproape indragostita de mare. De sentimentul ala de libertate.
Abia astept...
Trebuie, totusi sa fac tot posibilul sa iau 8.5 la BAC. Atat. Nu am nevoie de altceva. Doar de-o amarata de nota.
Totul va fi bine.

Aveti grija de voi.

Egalitate?

2010-02-10T22:38:00.002+02:00

OK... postarea asta e pentru Andrei, si restul baietilor care abia asteptau sa auda (sau - ma rog - sa citeasca) lucrurile astea de la o fata.

Probabil o gramada de fete emancipate s-ar inversuna teribil citind despre umila mea parere, dar mi-ar placea sa ne gandim, totusi, putin, la lucrurile astea.

Vreau, inainte de toate, sa clarific ceva. Cand spun ca femeia nu ii poate fi egala barbatului, nu vreau sa spun ca femeia e proasta, si barbatul geniu; sau ca femeia nu e in stare de nimic. Ceea ce vad eu e un fel de complementaritate, in locul unei egalitati absoulte.

Pornind de la ceea ce se vede, de la lucruri palpabile (in sensul pur stiintific al cuvantului), observam o gramada de diferente la nivel fizic intre barbat si femeie. Inca din preistorie, cand - iata - nu existau cariere si oameni de afaceri, barbati si femei traiau impreuna, creau aliante. Unul din motive era, evident... ei bine... era propagarea speciei. Dar daca ar fi fost asta singurul motiv, ar fi procedat ca tigrii, de exemplu (tigrii se intalnesc............... si dupa aia isi vede fiecare de viata lui), nu? Aparent, aveau, si au, nevoie unul de altul. Pe de o parte barbatii sunt mai puternici, mai agili(deci puteau vana sau isi puteau apara familia), mai pragmatici(in mod natural - noi, fetele, trebuie sa ne straduim sa ii egalam). Pe de alta parte, femeile sunt mai rezistente, mai dornice de stabilitate, mai visatoare. Am un coleg care ne-a atentionat mai demult ca barbatii sunt creatori. Ca barbati au fost marii pictori, scriitori si compozitori ai veacurilor. Dar ce rost ar mai avea acest geniu creator masculin fara femeia sensibila pe care sa o impresioneze?Ajungem, astfel sa descoperim aceasta complementaritate de care fug astazi foarte multe femei care se vor independente.

Asta a fost o latura.

Acum, hai sa criticam cerintele diferite ale femeilor, in functie de situatia in care se afla (fac si eu uneori asa... imi cer scuze, dar imi e foarte greu sa ma abtin). Sa ne gandim, de exemplu, la jocurile olimpice(la care, apropos, in antichitate participau doar barbati - stiu eu: am vazut in poze cu oale de-atunci si desene pe pereti). Femeile au pretentia, ca elgale ale barbatilor, sa participe si ele la competitii sportive. Care va sa zica, avem si noi drepturi.

Bine, bine. Dar daca tot suntem atat de rapide si puternice si de egale cu barbatii, de ce avem nevoie de competitii separate, doar pentru noi, femeile?

Acum, baieti, nu v-o luati in cap. Pentru ca si voi aveti nevoie de muuult antrenament ca sa ajungeti la gratia care unei femei ii este(sau ii era, mai demult) atat de naturala.

Acel coleg despre care v-am spus m-a mai facut atenta la o posibilitate: ce-ar fi daca, ipotetic vorbind, toate dezechilibrele prezente in vietile noastre astazi si-ar avea radacina in refuzul femeii de a accepta ca nu poate fi independenta, ca nu este si nu va fi niciodata si barbat si femeie odata? Am inceput sa purtam pantaloni, am inceput sa injuram si sa ne dam puternice. Oare mai poate un barbat sa aiba, fata de aceasta femeie a zilelor noastre, aceeasi atitudine de protector pe care o avea fata de femeia docila si pudica in rochie a evului mediu, sa zicem? Nu stiu. Dar, personal, mi se pare putin probabil.

Cred ca mai sunt lucruri de spus, dar e tarziu, mi-e somn, si mi-e lene sa ma mai gandesc la argumente. Poate incepem o discutie la comentarii, daca va mai vin voua idei sau daca nu sunteti de acord cu ce am scris.

Concluzia mea: Femeile nu pot fi egalele barbatilor. E impotriva firii. Suntem prea diferiti, suntem construiti cu abilitati si slabiciuni atat de diferite, incat nu am avea cum sa visam sa fim egali. E ca si cum luna ar avea intr-o zi pretentia sa fie egala soarelui. Asa ceva e imposibil. Iar daca ar fi posibil, ar fi dezastruos. Dar asta nu inseamna ca nu sunt amandoi astrii minunati. Si nu inseamna ca nu ne lumineaza amandoi viata - in feluri diferite, ce-i drept, dar absolut magnifice.

Aveti grija de voi.

A trisa... Metode de departajare

2010-02-02T22:17:00.005+02:00

Ok... Pornesc de la faptul ca multi oameni sunt gelosi, frustrati, "ofticati" de faptul ca in jurul lor se triseaza, de faptul ca exista coruptie si de faptul ca oameni, care, dupa parerea lor, valoreaza mai putin decat ei insisi, ajung "mai sus" prin diverse metode aparent inacceptabile.

Avand ideea asta in vedere, sa ne mai gandim la un lucru: la scoala, cel putin in clasa a 12a, la teste, se copiaza intr-una. Si toata lumea stie asta. Si toata lumea copiaza, deci toata lumea accepta, oarecum de comun acord, ca a copia - deci a trisa - este acceptabil, nu?

Si o ultima idee de luat in considerare inainte de a imi exprima ideea propriuzisa: Nu vad cum ar putea exista egalitate intre oameni. Pe orice parte as intoarce problema, nu ii vad o solutie. OK. Suntem egali in fata legii. Si mai nou, femeile sunt considerate egalele barbatilor in societate (ceea ce mi se pare absurd... O sa scriu despre asta in alt post, daca nu uit). Si cam atat. In rest, fiecare om este diferit. Cu sansele lui, cu pregatirea lui, cu talentele si abilitatile lui. In mod firesc, fiecare om va avea un sir propriu al vietii. Fiecare va cauta sa se afirme intr-unul sau mai multe planuri. Fiecare va cauta sa atinga niste varfuri (fie ele pe scari sociale sau spirituale sau - nu stiu - alte feluri de scari). Diferentierea e un lucru natural, un lucru atat de firesc, incat peste tot in jurul nostru o putem vedea, daca privim atent: de la plantele care nu cresc in inaltime degeaba, ci cresc pentru lumina mai multa, la animalele care se lupta pentru ranguri in grupul lor, acolo, la firmele mari care intra in competitie pentru clienti. Fiecare cauta sa fie cat poate el de bun.

Acum e timpul sa tragem linie si sa adunam (invat la mate-info, mai scutiti-ma):
Diferentierea e un lucru firesc, da? Da.
In scoli, si in societate,in general, se triseaza, iar a trisa este un lucru general acceptat, da? Da.

Pai si atunci, de ce sunt oamenii nervosi ca X sau Y a ajuns unde a ajuns trisand? Este evident ca trisand, departajarea atat de naturala nu mai poate avea loc pe baza altor abilitati. Ce sens ar avea?

Hai sa ne imaginam urmatoarea situatie: X si Y (din prea multa lene nu voi cauta alte denumiri pentru personajele mele complexe) merg la un concurs de... dans, sa zicem. Dar atat X si Y, cat si examinatorii stiu si accepta faptul ca se poate aduce "un plic" pentru a obtine putina "ingaduinta" la notare. Pana aici toate bune si frumoase. Dar asta inseamna ca dansul, in sine, nu mai este un criteriu de evaluare. Si atunci concursul care se da, de fapt, este la plicuri. Si asta, teoretic, o stiu toti cei implicati, ca asa am stabilit, nu? Or daca X da plicul mai plin, dar Y danseaza mai bine, Y nu are dreptul, dupa parerea mea, sa se simta nedreptatit. Doar a fost de acord, nu?

In concluzie (stiu ca v-am plictisit) atata vreme cat acceptam ca a trisa poate fi o solutie, cred ca ar trebui sa devenim constienti de faptul ca pana la urma, cel care triseaza mai bine va iesi castigator. Nu cel mai bun.

Nu?

Scuze pentru plictiseala aproape dureroasa pe care tocmai v-am indus-o.

Aveti grija de voi.

Tragic, Trist, (a)Tipic, Monoton

2010-01-23T21:17:00.003+02:00

A scrie de plictiseala. Tragic.

Majoritatea lumii scrie pentru ca are ceva de transmis. Sau poate pentru ca are un moment de inspiratie. Sau un moment de nostalgie.

Eu scriu de plictiseala. Trist.

Majoritatea lumii, de plictiseala, iese in oras. Sau citeste o carte pe care nu ar fi citit-o daca ar fi avut o alta stare de spirit. Sau vede un film. Sau se joaca. Sau danseaza.

Eu scriu de plictiseala. Tipic.

Majoritatea lumii, sambata seara se distreaza. Sau face ceva util. Sau bea ciocolata calda. Sau se uita pe pereti.

Eu scriu de plictiseala. A-Tipic.

E sambata. E seara. In mod normal as fi avut chef sa fac macar unul din lucrurile mentionate mai sus. In mod normal, daca era sambata si apuca sa vina seara si eu sa nu fi iesit cu prietenii, m-as fi urcat pe pereti. Dar acum scriu. De plictiseala. Monoton.

Aveti grija de voi.

Leapsa.

2010-01-21T21:36:00.004+02:00

Yaaay!!! Prima leapsa pe care o primesc, ever! Foarte tare(Thanks, Ionics).

Daca aveti rabdare sa cititi tot.... Sa imi lasati commenturi sa imi spuneti ce credeti: care playlist e mai bun (da... stiu... am cam mult UB40 in reggae) si ce v-a distrat. Mie mi-a fost lene sa las comentarii la fiecare melodie.

Ioana R sigur o sa gaseasca o potrivire la care o sa reactioneze ca bezmetica.(fapt pentru care o pup anticipat)

Sa dau leapsa mai departe? Nici nu stiu cine citeste chestia asta... Fie.. Ioana R, Corina si Andrei (da, tu... stiu ca probabil n-ai sa ai chef... si daca asa e... nu-ti bate capul. Crede-ma, nu-i un capat de lume)

A, si... Oricine mai are chef de pierdut vremea.

REGULI: Deschizi un player, dai shuffle, si... Scrii acolo titlul melodiei care incepe cand dai next... Va prindeti voi...

Well... Here goes:

(ce e in paranteza e din playlistul meu preferat: rock, reggae & DnB)

1. How are you feeling today?
System of a Down - Toxicity
(Demo & Cease - Ladies Night (VIP Mix))

2. Will you get far in life?
Eric Clapton - Behind the Mask
(Pink - The One That Got Away)

3. How do your friends see you?
Edward Sharpe & yhr Magnetic Zeros - 40 Day Dream
(UB40 - The Train Is Coming)

4. Will you get married?
ABBA - Happy New Year
(Megadeth - Symphony of Destruction)

5. What’s your best friend’s theme?
Blue Foundation - Eyes on Fire
(UB40 - Version Girl)

6. What is the story of your life?
Kylie Minogue - Red Blooded Woman
(UB40 - Wedding Day)

7. What was high school like?
Kylie Minogue - Come Into My World
(System of a Down - Toxicity)

8. How can you get ahead in life?
Enya - Wild Child
(UB40 - Keep on Moving)

9. What is the best thing about your friends?
Enigma - The Eyes of Truth
(CARGO - Ziua Vrajitoarelor)

10. What is in store for this weekend?
Marc Anthony - Give Me a Reason
(UB40 - Impossible Love)

11. What song describes you?
Eric Clapton - Malted Milk
(Bob Marley - Iron Lion Zion)

12. What song would describe your grandparents?
Darren Hayes - Strange Relationship
(UB40 - Singer Man)

13. How is your life going?
Joss Stone - The Chokin' Kind
(Megadeth - She-Wolf)

14. What song will they play at your funeral?
Bob Marley and The Wailers - I Shot The Sheriff
(Valeriu Sterian - Amintire cu haiduci)

15. How does the world see you?
Shania Twain - Come on Over
(CARGO - Calare pe motoare)

16. Will you have a happy life?
Avril Lavigne - Slipped away
(UB40 - Someone Like You)

17. Do people secretly lust after you?
Shaggy - It Wasn't Me
(Guns'n'Roses - Live and Let Die)

18. How can I make myself happy?
Megadeth - She-Wolf
(UB40 - Legalize It)

19. What should you do with your life?
Pink - I'm Not Dead
(UB40 - Soul Rebel)

Aveti grija de voi.

Dor de VAMA

2010-01-21T19:26:00.002+02:00

Da...

Un search pe youtube cu Vama Veche (care a returnat o gramada de rezultate cu trupa Vama Veche) m-a inspirat pentru seara aceasta minunata de ianuarie (aproape februarie).

Mi-e dor de Vama. De aerul sarat. Mi-e dor sa rad ca nebuna de lucruri pe care numai eu le vad (fara ajutor din partea unor plante mai mult sau mai putin verzi).

Imi doresc sa devin prietena cu vecinii de cort. Imi doresc sa iubesc pe fiecare om de langa mine doar pentru ca exista si face Vama sa fie Vama. Si imi mai doresc sa dorm ziua pe plaja pentru ca noaptea am lucruri mai bune de facut.

O sa treaca si BAC-ul si stresul cu intrarea la facultate. O sa fie bine, si dupa aia o sa merg si eu in vama, o sa vedeti! Nu renunt la asta. Mort-copt(... sau moarta-coapta?), o sa merg in Vama la vara (...care vine... vestind... vointa mea de a vizita... visul... visatorilor vestiti.<--da... ciudatenie 100%).

Acum ca am impartasit acest sentiment maret cu toata lumea care nu da doi bani pe ce vreau eu... Cred ca o sa ma duc sa stau degeaba (ceea ce n-am mai facut de vreo 10 minute... teribil, nu?).

Aveti grija de voi.

Lista my pen!...

2010-01-19T13:41:00.002+02:00

Da... Ca de obicei... Planurile mele se duc de rapa.

Am facut lista, am intrebat, am primit raspuns, si-am ramas cu raspunsul.

Normal ca nu pot merge nicaieri. N-am bani, n-am timp, n-am voie...

Viata e un mare nu. Asa-i ca trebuia sa ajung la concluzia asta mai devreme?

In fond, ar fi trebuit sa ma astept. Oricum din cate chestii de genul asta mi-am propus sa fac... Nu stiu daca am reusit sa realizez macar o jumatate.

Fie... Trebuie sa existe si o parte buna in toate astea, nu?

(moment de asteptat sa imi dau seama care e partea buna)

Corect! Exista o parte buna. Partea buna e ca, intr-un final glorios, datorita planului meu care s-a evaporat printr-un simplu raspuns la o intrebare ("pot?", "NU."), si datorita unui omulet (care s-a evaporat si el, si bine a facut), am invatat ca-i fain sa visezi. Si ca nu conteaza daca visul devine realitate sau nu...

Importanta si faina e starea aia de visare in care iti zici "Si ce daca?". Si iti bagi hainele in rucsac, stiind foarte bine ca sansele sa le pui inapoi in dulap fara sa fi mers nicaieri sunt destul de mari.

Asta-i tot ce conteaza. Daca poti sa-ti traiesti toata viata visand (chiar daca stii ca visezi si pui pauza la vis din cand in cand) esti un om fericit.

Aveti grija de voi.

Lista

2010-01-03T19:14:00.004+02:00

Maine la ora asta voi fi in masina.

Dand din cap pe "Welcome to Jamrock" voi crea lista.

Si cu lista creata maine voi merge la scoala intr-o zi nu foarte indepartata si voi intreba oamenii de pe lista daca vor.

De cei care refuza o sa imi fie dor.

Fata de cei care accepta, ma voi hotara ce atitudine voi avea dupa ce faptul va fi consumat.

Si, peste vreo... luna, cred... vom porni la drum. O sa ne urcam in trenul ala jegos care oricum nu duce nicaieri, si o sa asteptam sa ajungem in alta parte. Si apoi in alta parte, si in alta parte, si in alta parte...

Si o sa inghetam de frig. Si o sa cunoastem alti oameni de zapada, si o sa ne bucuram de fiecare clipa de nepasare petrecuta impreuna.

Si-o sa fim buni. Si-o sa fim noi. Pentru ca putem si pentru ca vrem sa fim noi. Si pentru ca n-o sa fie nimeni in jurul nostru care sa ne poata face sa ne simtim aiurea pentru ca suntem noi.

N-o sa fie nimeni in jurul nostru care sa ne impuna fitze si aere de vedeta sau intrigi de telenovela.

O sa fim doar noi si lumea. Si-o sa ne distram ca si cum ar fi ultima sansa... ceea ce si este.

Aveti grija de voi.

You wish...

2009-11-18T18:50:00.003+02:00

Well...Bearing in mind the fact that my state of mind has been fluctuating like crazy lately, I haven't posted anything for a while so that you wouldn't have to keep up with my everchanging mood. Honestly, I've been feeling like my emotions were on a really scary rollercoaster. Like I would never come out of that ride alive. But aparently I'm safe...and sane... I hope.

What I would have liked to know is that if things aren't meant to be, they just won't be. And you know it. You feel it in your heart, in every cell in your body that it will never work, and yet you go against your better judgement. You listen to your friends, to people that...well... aren't exactly your friends(if you know what I mean) and to people that may not even know you that well anyway, and you try. For what? I mean... you knew it was going to fail anyway. Why bother?

Because you're weak. And, although you won't admit it, you're also a bit romantic. Who needs romance anyway? It's all fantasy and everyone knows it. Everyone has learnt that in school. That nice, almost magical world, where everyone has a soulmate and where couples figure out what love is all about and get back together and live hapily ever after is simply NOT real. People invented it a few centuries ago just for the sake of having something to write and to sell to "poor unfortunate souls". But we can dream, right? Right?

Why is this post entitled "You Wish..."? Well... Let's just say I'm trying to make some friends of mine wonder what I mean by that. Huh? What do you think, guys? Am I right? Do you wish? Speaking of friends. I'm hoping that the people concerned have noticed that I'm not bothering with their blog anymore. Anything I'll have to say, I'll say it here... Out of pride.
Big hugs to those who want them.

Take care.

Toamna. Viata. Multumire

2009-09-25T18:19:00.006+03:00

Devine mai intuneric pe zi ce trece. Frunzele se ingalbenesc, se usuca si cad(ce cliseu... dar asa se intampla)

Interesant e ca imi place. Imi place intunericul asta de nori de ploaie care nu mai ploua. Imi place si frigul de care ma ingrozesc dimineata cand ma dau jos din pat, si pe care il iubesc seara cand ma imbrac cu hainute pufoase si beau ciocolata calda.
Iubesc modul in care ploaia aduce culorile la viata si iubesc norisolul de pe dealul din fata blocului meu, pe care il salut in fiecare dimineata cu zambetul pe buze.

Norisorul ala ma face sa uit, dimineata de dimineata, ca am matematica a nustiucata ora, sau ca si in ziua respectiva urmeaza sa astept cu sufletul la gura sa vad daca dau test la fizica. Norisorul ala imi aminteste ca orice s-ar intampla totul se termina cu bine pana la urma pentru ca sunt fata descurcareata si imi iubesc viata cum o fi ea, usoara, grea. Singura pretentie pe care o am e sa am o viata plina. Plina de evenimente si de oameni de toate felurile. Asta mi se pare cel mai important.

Si ce daca nu ne intelegem cu toata lumea. Cu totii suntem diferiti. E si normal sa apara neintelegeri.

Si ce daca ai avut o zi plina de esecuri? Ai o viata inainte pe care sa o umpli de succese.

Haideti sa ne bucuram cu totii de momentele fericite, fie ele ale noastre sau ale celor din jur. Haideti sa ne zambim unul altuia de parca ne-am cunoaste de-o viata. Haideti sa ne facem viata frumoasa. Fiecare. Cu totii. Impreuna.

Aveti grija de voi.

Hai la mare!

2009-08-26T13:55:00.002+03:00

Da... deci....4 nopti in Venus... au fost cu 4 prea multe.

O noapte in vama veche.... a fost cu 364 prea putine.

Costinesti fara White Horse... e degeaba.

Mi-am lasat trandafirul de la Marian(cred) in camera de hotel...e uscat si frumos acum...daca nu e intr-un cos de gunoi...

Club Shock din Venus e o panarama...plina de panarame.
Tot hazul in Venus au fost salvamarii si nenea de la taraba cu fructe... nene care pana la urma a inceput sa ne salute cand treceam pe acolo(bravo, Ioana).

In Vama..... Ei bine.... Oare faptul ca e singurul loc in care am pomenit un vanzator sa isi alunge clientii pentru ca sunt cocalari sa insemne ceva? Sincer... nici nu stiu cand a trecut timpul... mi-a placut fff mult de gasca lui Paul... Si il rog sa ii salute de la mine cand apuca...
Mi-ar placea sa ma mai intalnesc cu romascanii care mi-au muscat din shaorma si au vrut sa imi dea de baut [treshi shi bie:))]
Imi placea cum toata lumea facea cheta... si cum nimeni nu avea bani...
Ioanei i-au placut foarte mult covrigii din vama (sper ca nu erau facuti cu apa din aia pe care se enervau baietii)

Tot Costinestiul de vara asta s-a redus la o supernoapte in White Horse(pe care il recomand tuturor celor care vor sa fie prieteni cu toata lumea din localul in care se duc) si vreun sfert de ora dimineata pe plaja langa o scena cu un DJ, alaturi de niste lume care dadea din fund... Eu eram in tricou larg, pantaloni trei sferturi rupti si geaca de piele.... ce-or fi crezut saracele pupeze.... mi-e groaza sa ma gandesc :D

Joi a fost ziua de ras ca nebunele pe strada, de se uitau toti cei 15 turisti din Venus la noi ca la masini straine...

Am gasit niste pantaloni numai buni de mers pe Marte... Acum parca imi pare rau ca nu i-am cumparat...:D

La anu' ma duc in vama... macar un weekend sper sa apuc (stiti voi.... BAC and stuff)

Aveti grija de voi!

In sfarsit :D

2009-08-14T19:50:00.002+03:00

Intrebare: Daca uitandu-ma pe fereastra si vazand nori grei acoperind peticul de cer vizibil din camera in care sunt (datorita blocurilor si a dealului linia orizontului e incredibil de aproape) incep sa ma gandesc la mare si la soare si la supercaldura... sunt nebuna?

Raspuns: Nu.

De ce?

Pentru ca peste 4 zile plec la mare. Dap, dragilor... am reusit! Intr-un final glorios am reusit sa gasesc pe cineva cu care sa merg la mare (merci, Ioana R.), ceea ce inseamna ca sunt de-a dreptul innebunita de dor, de asteptare, de bucurie, de emotii. Ce mai? Am innebunit de tot.

Asadar si prin urmare,(ei faceau comert pe mare....oooof... toate rimele ajung la cuvantul "mare", pana la urma)abia astept sa vina ziua de luni... Pana si pregatirile... bagajul... tot mi se pare super:D

Sper ca toata lumea e la fel de fericita ca mine acum:D

Aveti grija de voi!

There and back

2009-07-29T22:45:00.007+03:00

Could you walk beside me to the end of the world and back if i needed you to? If I wanted you to? Even if it was out of my pure curiosity? Even if it was just because I wanted to see if the grass really is greener on the other side?
You probably wouldn't.
If I ever brought it up, you would probably tell me that I'm being childish and leave it at that.
And I would believe it. Because I believe in you. I believe that you would climb every mountain for me. Be it on Earth, or someplace else. I believe that you care so much, that it didn't matter that it would be hard for you or that it would hurt you. I believe you know that before hurting you just a little, I would torture myself for monhts. I believe that you know this and it makes you feel pitty for me, if anything... not hate.
But I also believe in fairytales - sometimes. So I guess my believing it doesn't necessairily make it real.
But I sure hoped so.
I'm sorry

I would walk beside you to the end of the world and back if you needed me to. If you wanted me to. Even if it was out of your pure curiosity. Even if it was just because you wanted to see if the grass really is greener on the other side.
Trust me, I would.
If you ever brought it up, I would take your hand and start walking the next instant, if i knew it made you happy.
And You know it. Because you know me better than I know myself. You know that I would climb every mountain for you. Be it on Earth, or someplace else. You know that I care so much, that it didn't matter that it would be hard for me or that it would hurt me. You know that before hurting you just a little, I would torture myself for monhts. You know this and it makes you trust me completely.
You know all this as well as you know that the Sun always rises from the East. And that makes even more real.
And you know that.
I love you

Valetul de romb

2009-07-04T23:56:00.004+03:00

Dap, valetul de romb imi aminteste de tine. De absolut tot. Ochi, postura, zambet... tot.
Valetul de romb imi aminteste de momentele in care erai foarte aproape... si de cat de mult imi lipsesti cand esti departe.
Sincer? Nu am nici cea mai vaga idee de ce. Habar nu am ce ai tu in comun cu o carte de joc.
Oare sa fie faptul ca orice lucru marunt imi aminteste de tine? Oare sa fie faptul ca intamplator ma jucam cu un pachet de carti cand m-am gandit la tine intr-o zi si am vazut acel valet? Nu stiu.
Problema mea (sau marele tau noroc) e ca in pachetul ala mare de carti, eu sunt doiul de trefla. Atat. Un pion care admira de departe pielea ta perfecta pe sub care curge sange albastru.
TROMBON!!!
Nu exista doi valeti de romb in pachetul meu... in lumea mea.
Esti doar tu. Si tu vei fi mereu.
Iar eu voi renunta intr-o zi la ideile mele infantile. Ma voi trezi la realitate si imi voi trai viata alaturi de doiul meu de romb. Va semana putin cu tine si ma voi putea convinge ca de fapt nu am pierdut nimic... dar nu vei fi tu... Si asta ma va durea in fiecare clipa din fiecare ora a fiecarei zile.
Sa ai o viata frumoasa.
Cu drag,
Doiul de trefla

P.S. Ciudatenie de post fara niciun fel de relevanta. Nu va ambalati dragilor, nu am gasit marea dragoste neimplinita :)).
Mari noutati nu prea am.
Va salut cu drag si dor de pe insula.
Aveti grija de voi.

Din Anglia

2009-06-30T13:43:00.002+03:00

Lume, lume, soro lume!!!!

Da, sunt in Anglia de ceva timp... si, ma credeti sau nu, ma simt chiar bine.

Cu toate astea, abia astept sa ajung acasa sa ma laud... n-ati vazut in viata voastra asa tunsoare pe capu' meu:)) M-am distrat enorm de saracul frizer caruia i-am spus sa imi faca "ceva ciudat" la par. Si acum petrec cateva minute bune in fata oglinzii zilnic, pentru ca trebuie - nu-i asa? - sa imi refac tzepii fara de care freza mea ar arata ca....... aa... ca si cum nu ar avea tzepi :D.

O sa ma duc sa calaresc..... intr-una din zile.

De maine incepe goana dupa universitati(LSE, Cambridge, Oxford.... stiti voi... universitatile alea unde intra cine vrea....pentru ca, nu-i asa... nu am ambitii foarte mari :)) )

Tin sa va anunt(din nou) ca VREAU LA MARE!!!! Deci serios vorbind(sau tastand... ma rog...) cred ca o sa ajung acasa, o sa imi spal si calc hainele, o sa imi fac bagajul si o sa ma duc la mare a doua sau a treia zi. Deci pe bune... Nu mai suport!!!

Bine, dragilor... acestea fiind spuse, cred ca va voi lasa sa va vedeti de treaba acum...

Aveti grija de voi.

Azi

2009-06-02T17:22:00.002+03:00

Ganduri haotice, nervi, idiotenii spuse si gandite... hal de zi ce am avut azi.

Vreau sa o iau de la capat. Vreau sa incep din nou sa traiesc. Serios. Nu mai suport situatia in care ma aflu. Oare chiar par atat de fraiera? Nu stiu. Oare voi cei care faceti pe desteptii, chiar credeti ca restul lumii nu vede ce incercati sa faceti?

Sunt dezgustata, dezolata... Imi vine sa plang, sa rad, sa alerg static. Credeam ca mai nebuna de atat nu pot fi...

Dar vai! Ce este dincolo de linia orizontlui? O noua nebunie! Oare e nebunia mea? Poate e doar o reflexie a nebuniei mele... o licarire de geniu care interfera cu prostia lumii care ma inconjoara si imi scoate inevidenta prostia proprie, infinit mai mare decat cea din jurul meu.

O sa imi iau zborul intr-o zi si o sa scap de voi toti. O sa fiu libera o vreme... macar o vreme.... Pana o sa dau de alti oameni rai care ma vor considera proasta doar pentru ca imi place dreptatea.

Sau mai sunt si alte motive? Oare chiar sunt atat de rea?

Nu stiu...

La multi ani, Claudiu. La multi ani, copii...am intarziat... imi cer scuze... Dar ce conteaza o zi in viata voastra? E o nimica toata.

Aveti grija de voi.

Vreau in Vama!!!

2009-05-24T20:43:00.002+03:00

"Nu stiu cum sa va spun dar mi-e rau dor de mare...."

N-o sa patesc nimic daca nu plec acum, pentru ca stiu clar ca nu am cum sa plec.... Dar daca as putea, daca as avea cu cine, daca as avea cand si cu ce, serios daca nu as pleca in momentul asta.

Sincer, nu am fost in viata mea in Vama... Sper, totusi, din tot sufletul sa merg anul asta. Am vazut poze pe net, am auzit povesti... totul pare minunat acolo... lumea, locul, atmosfera, marea, cerul.... tot.

Dar, ca in ficare an, nu imi impartaseste nimeni entuziasmul, nu vrea nimeni sa stea in cort cateva zile, nu vrea nimeni sa cante la chitara si sa faca foc de tabara... nu vrea nimeni sa intre in vorba cu straini doar pentru ca asa ii vine si stie ca nimeni nu se supara acolo.

In general, lumea vrea sa se imbete si sa faca panarama... Ce pacat...

In fine...Va las.. pentru ca stiu ca nu va intereseaza nebunia mea...

Aveti grija de voi.

For Paul

2009-05-24T20:22:00.003+03:00

I have a friend who's entered a contest... i'm trying to promote his blog so that he can win it... if you whould just go to this webste and vote, i'd be very grateful....

Deci.... am un prieten care participa la un concurs.... incerc sa ii promovez blogul ca sa castige..... daca l-ati vota pe acest site, as fi foarte recunoscatoare....

Long Time no See

2009-05-22T20:12:00.003+03:00

Deci, dragii mei cititori(aia 5 sau 6 sau cati sunteti voi) din pacate pentru voi si din fericire pentru mine( sau invers, nu stiu exact) am fost cam lipsita de viata si de inspiratie in ultimele luni.

Acum, din fericire pentru voi si din pacate pentru mine(sau invers, nu stiu exact) sunt la fel de lipsita de inspiratie. Dar scriu. Si scriu, si scriu... in speranta ca pana la urma imi voi da seama subit ca am ceva interesant de zis.

Nup, se pare ca nu am nimic de zis care sa prezinte interes pentru altcienva in afara de mine si prietenii mei imaginari...

Cu toate astea, sper ca sunteti incantati(voi, cei care nu ma vedeti zilnic) sa observati ca inca traiesc.

Aaa... mi-am amintit... ma enerveaza cand oamenii considera ca stiu ce gandesc... si am ajuns la concluzia ca de cele mai multe ori se inseala( ca daca nu era asa probabil nu ma enerva). Nu ar fi mai dragut daca lumea ar intreba daca e adevarat ce cred ca gandesti decat sa iti spuna clar: " tu simti ca....", sau " tu spui asta pentru ca...". Gasesc afirmatiile astea enervante si inutile.

Voi ce parere aveti(cei cu care nu am discutat deja - destul de aprins - pe tema asta)?

Eu o sa ma opresc acum din batut campii. Sper ca sunteti cu totii bine.

Aveti grija de voi.

200 de cuvinte pentru coruptie?? Sa fim seriosi....

2009-01-10T23:35:00.003+02:00

Cine reuseste sa scrie un articol interesant si din care sa reiasa ca are opinie(fie ea buna sau rea) si ca stie cat de cat o limba(engleza) in 200 de cuvinte.. sa imi spuna si mie cum se face....
Deci fratilor, 200 de cuvinte inseamna cam....cam cat o introducere si un paragraf... maxim... Bine... asta daca e vorba de un articol cat de cat normal..... Si astia asteapta de la mine sa termin tot ce am eu de zis pe tema coruptiei in 200 de cuvinte??? Pai mai nenicule... cand mi-or ajunge mie 200 de cuvinte sa scriu despre coruptia in tari ca Romania.... imi vor fi de ajuns si doua:"nu exista". Pana atunci...dati-mi, nene, 2000 de cuvinte..... pai macar sa stiu ca am scris ce aveam de scris.....
In contextul pe care presupun ca l-ati priceput... eu aveam de ales intre urmatoarele posibilitati:
1.Sa scriu putin, corect dpdv gramatical, dar fara nicio legatura cu ideile mele.... doar ceva sa fie scris si sa se lege cat de cat de subiect
2.Sa fac o incercare de a scrie ceva ce sa semene cat de cat cu un articol dar in care sa cuprind multe idei(majoritatea neterminate si necizelate din motive de lipsa de loc) si pe care sa nu iau punctaj mare
What to do?.... What to do?....
Evident ca Ioana ia decizia corecta din punct de vedere etic si moral si cum mai vreti voi sa ii spuneti si se apuca sa scrie acolo inversunata despre modul in care ne vaitam in casutele noastre umile despre coruptia care ne colpeseste (asta nu am scris ca nu aveam loc dar.... asta era idea) fara sa ne dam seama ca daca omu'(animal la baza) are de ales intre munca cinstita cu bani putini si munca mai putin cinstita(da' daca nu stie nimeni de ea, nu-i nimic) cu bani multi.... evident ca o sa aleaga munca necinstita.
Se cheama "instinct de auto-conservare" si instinctul asta il are si soparla care isi detaseaza coada ca sa ramana in viata.... si gazela care se apuca de fugit ca nebuna si uita de pui daca vede un leu...Chiar si la leul care daca vede ca e dominat de alt leu se da la o parte si cauta alta turma(turma e aia? ca nici nu mai stiu).
Oricum.... prindeti voi ideea cu privire la ce am scris si cum in eseul ala nenorocit....
Si ce credeti ca primesc pentru ca am incercat sa le deschid ochii dragutilor de profi (care si asa cred ca sunt mai corupti decat mama coruptiei.....auzi.... 10 la bac la sport)??? aaa??? ce credeti??? Evident ca nu trec mai departe....Nici nu se putea altfel...
Sa ma invat minte sa nu ma mai duc la olimpiada la engleza.... Asta a fost ultima data.... M-am saturat.... De fiecare data am considerat ca e vina mea... ca nu m-am pregatit destul si asa mai departe.... Dar nu-i adevarat.... E o mare gluma olimpiada asta.... O mare panarama in care nu mai intru cat oi trai....Da' de ce sa imi fac eu griji si zile fripte?? De ce sa renunt la excursii si ma rog... tot felul de ocazii care se ivesc??? De ce sa pierd eu timpul in loc sa invat pentru scoala de soferi??
Maaaare fas.... o diploma de participare la o olimpiada.... Nu se merita, fratilor... Nu se merita....
Cat despre coruptia noastra cea de toate zilele? Atata vreme cat stam cu mainile in san si asteptam zana cea buna sa ii dea in gat pe cei corupti... corupti vor fi.... de fapt nu... corupti VOM fi pana la adanci batraneti. De ce zic "vom"???....Pai hai sa ne gandim.... de cate ori ne-am folosit de vreo relatie de-a noastra cand ne aflam in impas??? De cate ori am preferat sa dam spaga decat sa asteptam sa ne vina randul sau decat sa ne plangem ca ni se cere spaga??? Nu cred ca exista cineva intru totul strain de porcaria asta numita coruptie....Si daca e....Jos palaria!!!
Cam atat am avut de spus azi...
Aveti grija de voi.

O zi draguta din viata mea...

2008-12-28T21:25:00.003+02:00

Zi minunata de sfarsit de Decembrie... am fost cu..a...a.. Corina(nu stiu cum sa evit cacacofonia)... la patinoar... Ei... nu a fost cel mai palpitant pationoar din viata mea.... sau a ei.... dar, a fost ok... Ma rog... era sa cad eu odata.... si am facut o faza gen:" sunt bine, sunt bine!! nu va faceti griji, sunt bine.". dar cam atat.... Ne-am invartit noi pe-acolo o vreme... si cand am simtit ca degetele mele de la picioare erau la un minut de dregerare...... am zis "STOP!!!!", toata lumea de pe patinoar s-a oprit... s-a creat un culoar pe care am trecut eu ca o zana.... si am iesit. Numai eu stiu cum m-am chinuit sa imi scot picioarele inghetate din patinele alea nenorocite si sa mi le bag(pe ele, picioarele) in ghete.

Ma rog... in alta ordine de idei, o zi cat se poate de normala din viata mea si a Corinei....
Booon... Si ne indreptam spre casa.... Si cum ne indreptam noi asa spre casa... Corina(si odata cu ea si eu... ca n-am avut incotro) trece pe la locul ala de unde se inchiriaza DVD-uri.... si cere(printre altele...*aici imi dreg vocea*) un film putin psihologic. (aici astept sa va prindeti... si vazand ca nu va prindeti... o sa incep sa va explic poanta) Cum sa ceri un film putin psihologic??? cica:
"cam cat de psihologic sa fie filmul asta?"....
"hm.... putin... Cam...atat.[aici arati cam cum ai arata cata pastrama sau mai-stiu-eu-ce vrei de la vanzatoarea de la tejghea(ca sa va distrati cat de tare se poate distra cineva la faza asta ar trebui sa il cunoasteti pe tata... sau macar sa ma vedeti pe mine imitandu-l... dar...)]"
I-am promis corinei ca le povestesc nepotilor ei de faza asta.

Da..... Si mergem noi mai departe spre casa.... si trec pe langa noi 3 tipi. Si incepe distractia:
Tipul1: "Nu va suparati... cam cat mai e de-aici pana departe?"
Corina: "Nuj."(si da sa plece)
Eu: "Mai, nu stiu acuma..... depinde cat de departe..."
Tipul1: "Pai... pana pe la semafoare"
Eu: "Stai sa ma gandesc" (ma uit lung spre semafoare) "Pai sa tot fie cam cat de-aici pana la semafoare..."
Tipul1: "Aha... merci"
Tipul2: "Da' un ceas n-ai, sa ne zici si noua cum te cheama?"
Eu: "Mai.... am.... da'... nu prea vad.... ia uite-te tu"
(Ne uitam noi le ceasul meu.... facem comentarii din astea... ca de oameni care chiar se uita la un ceas greu de citit.... (inaginati-va 2 persoane incercand sa citeasca ceva scris foarte mic pe o cutie cu medicamente sau ceva))
Eu: "Parca sa zic eu ca Ioana ma cheama..."
Tipul2: "Aha merci frumos. Sa fii iubita si sa iti mearga bine...etc etc etc... Sarbatori fericite!"
Eu: "Merci la fel."
Si ne continuam drumurile... eu si Cori intr-o parte, iar ei in cealalta(cred ca inspre semafoare).

Si uite asa ne-am distrat noi azi... E foaaarte probabil sa apara cam aceeasi poveste si pe blogul Corinei... Pentru ca i-a placut si ei la fel de mult ca si mie....
Ma rog... ar mai fi niste detalii plictisitoare de pe drum si de la patinoar de scris...dar cred ca o sa va scutesc de efortul de a le citi si intelege....

Sper ca v-ati distrat....

Aveti grija de voi.

Succes!! Fericire!! Inceputuri noi.

2008-12-17T12:24:00.003+02:00

clasa a 11a A a reusit, in sfarsit, sa faca ceva fain impreuna...
Trecuse ceva timp de cand am mai organizat ceva... sau de cand... am reusit, pur si simplu sa traim toti un moment fain impreuna....
Si azi, 17 decembrie 2008, am reusit.
Mie mi se pare super tare ce i-am luat domnului dirigine... si sper ca si lui i-a placut la fel de mult ca si noua ideea de cadou de Mos.
Nu imi plac cadourile costisitoare, sau lipsite de personalitate... Decat sa ii iei unui om o lumanare rosie cu niste chestii aurii desenate pe ea, mai bine nu ii iei nimic... Cum ii arati omului aceluia in felul asta ca e mai special pentru tine decat celealte 2 miliarde de oameni care au primit lumanari rosii cu ceva auriu desenat pe ele?
Ma bucur... Si ma simt fericita in sfarsit. Am reusit sa ies din perioada in care nu imi iesea nimic si sa ma detasez de tantarii minusculi din care faceam niste armasari cat casa.

In alta ordine de idei, azi am prima ora de conducere.... ceea ce inseamna ca de acum pietrenii... Ba nu!!! Romanii.... Ba nu!! Toti locuitorii planetei.... pot intra linisti in stare de alerta :D.
Am si niste pregatire la engleza azi..... mai e si ziua bunicutei mele (face 61 de anisori, multi inainte).... mai am si alte probleme de rezolvat in putinul timp pe care il mai am.... ceea ce inseamna ca statul si mirositul patrunjelului pe ziua de azi cam iese din discutie....
Dar toate astea putin mai conteaza.... Ma bucur mai tare de viata azi decat in oricare alta zi de pana acum, oricat de mult timp as fi avut la dispozitie.... Va iubesc pe toti!!!

Aveti grija de voi.

Ninge!!!

2008-12-13T20:47:00.002+02:00

A venit iarna... Si odata cu ea au aparut si gandurile bune.... Si am reinceput sa discut cu oameni cu care uitasem cum e sa stai de vorba...
Ma simt bine... In ciuda unei incercari nereusite de a ma intelege bine cu niste oameni care pur si simplu nu ma inghit(nu imi dau seama exact de ce)
Totul e ok.... Totul va fi ok... Imi mai trebuie doar un print pe un cal alb sa vina sa ma salveze de monotonia zilelor traite intre oameni reci si fara sperante....(accept si printi mai vechi care realizeaza brusc faptul ca frumoasa din padurea adormita e o scorpie pe langa mine :D )
Ma iubesc... Ma iubesc prea mult ca sa imi irosesc timpul cu vise care nu se vor adeveri, probabil, niciodata...
Aveti grija de voi.

scuze

2008-12-12T21:37:00.003+02:00

Imi cer scuze, fratilor, ca in ultima vreme blogul meu e atat de sumbru....
Dar nu vreau sa fiu vesela si dragalasa doar de dragul vostru... sau al aparentelor.... Asta ar insemna sa fiu ipocrita... iar eu nu sunt asa.
Si totusi... ce-am facut eu in ultima vreme? Pai(fara pai)... am fost la scoala... aproape la toate orele:D... Am intrat intr-un grup care se pare ca nu e asa cum am crezut eu....Am pierdut vremea.... Am iesit in oras cu colegii si m-am distrat(o vreme)... Si cam atat...
Voi ce mai faceti? Cum va mai merge?
Aveti grija de voi.

De ce?

2008-12-12T21:25:00.005+02:00

Pentru ca viata mea incepe sa o ia razna...
Pentru ca tot ce fac pare sa inceapa bine dar se termina prost
Pentru ca nu mai sunt sigura de mine
Pentru ca nu mai stiu exact ce vreau
Pentru ca nu mai sunt sigura ca mai vreau ceea ce am
Pentru ca ideea de schimbare suna mai bine ca oricand
Pentru ca tocmai mi-am rupt o unghie
Pentru ca frustrarile mele sunt atat de nesemnificative ca ma enerveaza si mai tare
Pentru ca nu e zapada pe jos
Pentru ca nu simt ca vine Craciunul
Pentru ca dimineata cand ma trezesc e intuneric afara
Pentru ca sunt atat de rece incat lumea nu isi da seama cata nevoie de caldura am
Pentru ca sunt inteleasa gresit
Pentru ca lumea utopica in care credeam cand eram mica nu exista
Pentru ca cei din jurul meu nu vor sa schimbe lumea asta cu una utopica... (nici macar nu viseaza la asa ceva)
Pentru ca nu am vointa sa duc la capat ceea ce incep
Pentru ca ma dor degetele de la cantat la chitara
Pentru ca de durere de degete nu reusesc sa cant nimic bine

Pentru toate motivele astea am decis sa imi consum 10 minute in viata scriind pe blog

dupa bal.... cu mult dupa bal

2008-11-02T21:41:00.004+02:00

Nici nu mai stiu cum a fost la bal.. Stiu doar ca cine am vrut eu sa vina nu a mai venit.. Din motive obiective.....sau subiective?? Indiferent.. erau motive intemeiate.

Sunt stresata in ultima vreme.. Fara un motiv anume... Pur si simplu sunt stresata.... Dar nu incontinuu...Ci in rafale... Imi mai dau din cand in cand seama ca viata mea nu decurge tocmai asa cum mi-as dori si ca ma preocupa lucruri care nu ar trebui sa ma priveasca... In fine... Situatia nu e chiar disperata....

Azi am ajuns la concluzia ca generatia trcuta se distreaza mult mai bine decat generatia mea... ceea ce mi se pare trist avand in vedere mijloacele pe care le avem noi de a ne distra. Dar noua ne trebuie un super local si super servicii ca sa ne simtim bine... Ai nostri au nevoie doar de un adapost(nu neaparat cald) si un gratar.... Si se descurca. A si niste boxe bune si niste microfoane pentru caraoke sunt minunate... dar nu cred ca ar muri fara ele.

De ce nu putem fi si noi asa? De ce nu putem sa mergem si noi la iarba verde si sa ne distram pur si simplu? Sa radem intr-una si sa ne simtim bine? Cred ca e pentru ca avem prea multe... Ia sa dam noi timpul inapoi... sau sa renuntam la toate privilegiile pe care ni le ofera doar perioada in care traim... Si sa vedem daca, dupa o vreme de disperare, nu incepem sa gustam viata mai din plin...

Va las sa reflectati asupra lipsei noastre triste de capacitate de a ne bucura de lucrurile importane(prieteni, familie, sanatate, viata, iubire, etc.) si asupra dorintei de acumulare care incepe sa ne devoreze bunul-simt de la varsta asta, destul de frageda -as zice eu, si va urez o viata frumoasa.

Aveti grija de voi.

inainte de bal 2

2008-10-24T16:46:00.002+03:00

si uite-asa se intoace roata..... cu o ora inainte de bal ma simt minunat si simt ca pot face orice. Dupa ce m-am schimbat de vreo 5 oru, am ajuns la concluzia ca de fapt situatia nu e chiar asa grava si ca o sa ma descurc... nu mi-am ales cel mai larg top de pe lume... ceea ce inseamna ca o sa stau sa trag de el din 5 in 5 minute... da' asta este... sper sa fie totul bine...
Asa patesc de fiecare data... stau o zi intreaaga gandindu-ma ca nu am cu ce sa ma imbrac si ca nu imi place cum imi sta nimic... iar cu o ora, doua inainte de petrecere/bal/ceva.... imi schimb complet starea de spirit si sunt gata de distractie....
Singura problema e ca o sa imi fie cam somn maine la olimpiada.... dar... asta este....
Wish me luck.... Aveti grija de voi.

inainte de bal

2008-10-24T15:42:00.004+03:00

Nu am niciun chef.... ma simt aiurea si simt ca nu o sa am ce face... presupun ca o sa ma simt aiurea pana la sfarsit... ramane de vazut...Ideea e ca astept de la inceputul anului chestia asta... si acum nu pot sa intru in starea aia faina dinainte de un bal... de o discoteca, la urma urmei.... fie... oi vedea... va spun cum a fost maine... cand ma intorc de la olimpiada de engleza... am bal azi si maine la 8 am olimpiada... ceea ce inseamna ca o sa ma trezesc la 6.... fir-ar... nicun chef n-am de nimic...:((
Aveti grija de voi.

banca noastra

2008-10-23T16:12:00.003+03:00

Fiecare om cred ca are un loc anume de care sunt legate amintiri cu nemiluita din adolescenta. In mare parte fazele intamplate acolo... si glumele spuse la care s-a ras cu lacrimi se uita... Fiind atat de multe, nu ni le putem aminti pe toate si ramane doar sentimentul ala fain pe care il ai cand te gandesti la acel loc.
Asa ar trebui sa fie banca noastra. Un loc de care eu, Cori si Adi sa ne amintim cu drag, fara sa stim exact de ce. Ei bine, de azi incolo vom sti de ce. Pentru faza cu "ce vre sa iti mai dau?" in urma caruia adi a ramas doar in blugi si sosete....:D

Si ce daca nu vretii sa va povestesc? Eu povestesc pentru eventualitatea in care voi ajunge la 90 de ani si memoria ma va lasa. Si voi sti ca s-a intamplat ceva interesant aici, si voi sti ca e vorba de un anumit eveniment.... dar nu imi voi putea aminti....(asta presupunand ca voi mai sti parola sau adresa pe care este acest blog).

Totul a inceput de la Cori care nu viua sa dea drumul gentii lui Adi...

"da-mi drumul la geanta"

"nu"

"da-mi drumul la geanta"

"nu"

....................................................

In cele din urma adi renunta. Si ajunge in cealalta extrema. De unde pana atunci fusese oarecum posesiv, ei bine, sa il vedeti pe Adi cel Darnic....

"si ce sa iti mai dau?"

"ochelarii"

"si ce sa iti mai dau?"

"tenisii"

"sunt bascheti"(in timp ce si-i dadea jos)"si ce sa iti mai dau?"

"am zis tenisii, nu tenisul, mi-ai dat numai unul"

"si ce sa iti mai dau?"

"poti sa imi dai si geaca pentru ca mi s-a facut cam frig."

"si ce sa iti mai dau?"

"tricoul"

"si ce sa iti mai dau?"

"nimic."

... dar Adi isi da jos si cureaua si i-o da..... Si Corina se indeparteaza cativa metri.... Adi nu se poate da jos de pe banca - e in sosete albe, saracul... si uite asa.... Trece lumea pe langa noi.... Se uita la Adi ciudat.... Intorc repede privirea ca sa nu se ia nebunul de ele,presupun(nu stiu cum de numai tanti treceau pe-acolo, atunci).

...Da... A fost o dupa-amiaza interesanta, in urma careia, teni....a... pardon, baschetii lui Adi s-au stricat... Scuuuuze Aaaadiiii...

Si-am incalecat pe-o capsuna... si nu v-am spus nicio minciuna ca eu nu stiu sa mint.

Aveti grija de voi.

Conflict necesar - coloana vertebrala

2008-10-22T22:15:00.002+03:00

Urasc sa ma cert cu oamenii la care tin... Si totusi... Ma iubesc prea mult pentru a le permite sa ma calce in picioare... Si ma respect prea mult ca sa stau si sa privesc cum ii calca pe cei din jurul meu in picioare in timp ce eu nu fac nimic sa remediez situatia... Chiar daca pe mine, teoretic, nu ar trebui sa ma afecteze ceea ce fac.
Ceea ce fac eu zilele astea se va termina cu o victorie... fie de partea mea, fie de a lor... ideea ca eu cred din tot sufletul ca ceea ce vreau eu sa realizez este pentru binele tuturor... si este un pas spre o societate mai dreapta.
Si ce daca in politica exista cativa oameni mai tupeisti care isi ating scopurile(egoiste,de altfel) cu orce pret, iar ceilalti ii urmeaza orbeste, crezad ca nu au de ales? Asta inseamna ca trebuie sa urmam si noi, tinerii aceleasi principii? Ei bine, eu nu vreau. Eu vreau sa pun intrebari. Eu vreau sa contest ceea ce nu imi convine. Si daca majoritatea se considera prea slaba ca sa faca fata(desi nu ar trebui sa fie asa) eu voi fi destul de puternica pentru toti. Vreau ca vocea tuturor sa fie auzita.
Pentru ca e una sa ai dreptul de a iti exprima parerea, si alta e sa ai dreptul sa iti fie ascultata parerea. Vreau sa fim corecti, si sa incercam sa ne respectam drepturile unul altuia. Pentru ca dreptul la parere nu ar trebui sa depinda de cat de multi ani ai petrecut intr-un liceu, sau cat de tare vorbest, sau cate persoane ai reusit sa aburesti la viata ta.
Sper ca cei vizati sa citeasca randurile astea si sa nu se apuce de scris comentarii pe care sa le regrete mai tarziu. ("Litera scripta manet, volat irevocabile verbum."-sa nu uiti asta, prietene.)
Aveti grija de voi.

ceva ce am scris dupa revelionul 2007-2008...

2008-10-21T16:24:00.004+03:00

02.01.2008

Mai e cam o ora pana pe 3 ianuarie. Revelion interesant: enervant la inceput, super fain la mijloc, groaznic la sfarsit (si-a pierdut Ioana R. telefonul).
Prima zi din an petrecuta la Almas cu Ella, Stefan D. si Nashu’. A fost foarte fain… Am gratarit, am dardait… Filme :"Saw 1" si "The Butterfly"(« flutterby » by Steve) Effect. Caldura cea putina de la semineu, 2 calorifere electrice si-o aeroterma(care-l cam deranja pe Nash ca facea galagie). Mancare : 2 ciocolatzi shi porcarii. Bautura : un pahar jumate de vin fiert, un paharel mic de vin de anul asta… sau anul trecut… fie… si suc de rodii. A se retine ca nu m-am imbatat deloc. Muzica : Pasarea Colibri, Julio Iglesias si altii. Apa: rece. Zapada: si mai rece.

1.Sosete din care iese abur.

2.Steve: “miroase a porc ars.”......
Ioana: “nashule, da-te mah, de langa foc ! “

3.Nash afumat.

4.Darts (cui gasit dupa ce faptul a fost consumat)

5.Robinet bushit.

6.Plante, legume, verdetzuri, zarzavaturi la vin fiert-->pliculetz taiat cu toporul :)

7.M-am jucat cu un lemn noduros

8.“Ioana, ce se aude?

“nuj, Ela.”

“Ioana, curge apa!”

“Aud.”

“De unde curge apa?”

“Din baie”

“De ce?”

“Nuj.”

“Ioana, de ce curge apa?”

“AAAAAAAAAAAA”

Hunting an Idea

2008-10-21T16:12:00.004+03:00

My brain is a frozen landscape at the moment.
I wander through the branches of tall brain cell trees, trying not to touch any of the shocking synapses. As if I’m waking from a dream, I notice a gun in my hand. It’s heavy, yet easy to handle. I place it as I saw guns being placed in action films,right next to my shoulder, I aim up at the sky – or is that my skull? - And I shoot. A loud bang echoes through the thick forest, but I come to the conclusion that shooting is not that hard to do. I do make a note to self never to try this in the real world, though.

As I keep walking through the forest, I notice little, pink, fluffy creatures. They must be my good thoughts. And there are some ugly, dark, scrawny-looking creatures that scare the good thoughts away. These must be my nightmares, and try as I might, I cannot scare them off. And I doubt I have enough bullets to shoot them all. Moreover, by the looks of them, bullets can’t harm them, unless they are anything like Cupid’s arrows.

Come to think of it, I never actually saw my bullets. A curiosity I am unable to control urges me to open my shotgun and look inside it. I see the bullets. Something is engraved on them. It says:” Taming bullets; one shot to the heart will make any idea come to you as if you were a genius.”

Now I remember why I am here! I’m on an idea hunt. I’ve been waiting for a bright idea for quite some time, now, and I was given the chance to get one. So off I go, trying to find a bright idea. But what does a bright idea look like? I’ll probably figure that out when I see one, just like I did when I saw the good thoughts and the nightmares.

As I continue my careful walk, I hear a distant sound. I am guessing it must be another creature’s cry, but it’s very melodic; and almost human. I look in the direction of the sound, and I can barely make out a light amongst the trees. It’s like the light faeries give out in the films I’ve seen so far, twinkling as the creature moves. I cautiously move towards the light. And as I draw closer, I notice it looks like a deer, but instead of having a deer’s brown coat, this creature is golden, and it seems to me that it has many I’s written on it. And it suddenly dawns on me! The creature is a bright I-deer: a bright idea!

So, once again, I aim, and shoot. The bullet hits the I-deer straight where its heart should be. For a split second, I think it will run off; but I am proven wrong. It freezes for a few moments, and then it turns my way, and starts walking slowly towards me. I am astonished. As the creature approaches, I am left breathless by its beauty. It reaches me and touches my hand with its snout. I can feel myself fainting so I sit down; but wait! This chair wasn’t here a minute ago!

I look out the window and I see a squirrel. Then my eyes turn to my Psychology teacher. She asks the question again:” From what we have learned so far, what can you do to improve your results in an exam?” And a bright idea comes to me, so I lift my hand, and, having no other choice, the teacher names me.

“We should learn every lesson when it is taught, and revise regularly. That way, we don’t have to take in a great amount of information at a time, and we use our long-term memory, which is much more effective than our short-term memory.”
“That’s very good”, she says, and moves on to the next question, but again, my mind ventures out the window and to places I’ve never been to, and probably don’t even
exist.

Nicu Alifantis- Decembre

2008-10-20T21:17:00.005+03:00

O melodie care imi place azi, 20 octombrie,2008.... Macar de-ar fi decembrie.. si de ar ninge... Ei... fie... se intampla si lucruri mai ciudate pe Pamant, nu?

Aveti grija de voi.

Bored to tears!!!

2008-10-20T16:56:00.005+03:00

M-am plictisit de scoala si de tot ceea ce implica ea.... profesori... teme.... ore pierdute facandu-ma ca invat ceva ce oricum nu o sa imi foloseasca mai tarziu.... Imi este lene sa ma mai trezesc dimineata de dimieata cu gandul la orele in care o sa trebuiasca fie sa spun niste chestii in care nu cred fie sa imi tin gura.... m-am saturat si gata...de maine... nu ma mai duc la scoala.. ce-ar fi? Sa incep de maine cursurile la scoala vietii....Aha.. si marmota...

Hai ca m-am plictisit si de bloguit.... mai scriu eu al'data...

Aveti grija de voi.

Primul post

2008-10-19T13:59:00.002+03:00

Bine.. de fapt e al doilea post... Pe primul il aveam deja scris si nu aveam ce face cu el... dar asta e chiar prima chestie pe care o scriu special pentru blog. Promit ca am sa incerc sa scriu corect gramatical si sa imi exprim ideile cat mai normal posibil(avand in vedere ca nu sunt cea mai normala persoana de pe lume...s-ar putea sa imi fie cam greu dar.. fie).

Sincer nu stiu inca ce va contine blogul(sau globul cum ii zice prietenul nostru, Jiji) asa ca... se pare ca.."we'll all just have to wait and see"....aa... ceva ce s-ar putea sa ii streseze pe unii dintre cititorii mei mai mult sau mai putin fideli este trecerea asta brusca de la romana la engleza si iar la romana.... ei bine.. ma caracterizeaza... imi e lene sa ma dezvat.... intelegeti-ma si pe mine, ca va rog eu frumos...

OK... cred ca ajunge cat am scris doecamdata.... trebuie sa invat la chimie... si dupa aceea sa imi vad si eu de viata...

Aveti grija de voi.

The nightmare that I am

2008-10-19T11:56:00.007+03:00

Shadows of the past creep up behind me.It frightens me to death. It feels like I'll never manage to get past the things that were.I will allways be alone amongst people because nobody knows me and I don't strive to know anyone. It still feels like everything is cold and sad.Stillness, numbness. Shattered dreams that haunt forever. Indelible memories of people I once loved. That is all that remains: a memory, a shadow, a dream that turns into a nightmare and I suddenly wake up; alone, terrified in the dark, never knowing who I'll have to leave next, who I'll have to hurt, in order for me to live - no - to exist... in silent death, creeping up on new people, sucking every ounce of joy out of them and leaving them... DEAD, numb, still. So that I can have, once more, the joy of rasing anger filling me up, like a fire that is fueled only by the sorrow of those around me.