Toamna. Viata. Multumire

Devine mai intuneric pe zi ce trece. Frunzele se ingalbenesc, se usuca si cad(ce cliseu... dar asa se intampla)

Interesant e ca imi place. Imi place intunericul asta de nori de ploaie care nu mai ploua. Imi place si frigul de care ma ingrozesc dimineata cand ma dau jos din pat, si pe care il iubesc seara cand ma imbrac cu hainute pufoase si beau ciocolata calda.
Iubesc modul in care ploaia aduce culorile la viata si iubesc norisolul de pe dealul din fata blocului meu, pe care il salut in fiecare dimineata cu zambetul pe buze.

Norisorul ala ma face sa uit, dimineata de dimineata, ca am matematica a nustiucata ora, sau ca si in ziua respectiva urmeaza sa astept cu sufletul la gura sa vad daca dau test la fizica. Norisorul ala imi aminteste ca orice s-ar intampla totul se termina cu bine pana la urma pentru ca sunt fata descurcareata si imi iubesc viata cum o fi ea, usoara, grea. Singura pretentie pe care o am e sa am o viata plina. Plina de evenimente si de oameni de toate felurile. Asta mi se pare cel mai important.

Si ce daca nu ne intelegem cu toata lumea. Cu totii suntem diferiti. E si normal sa apara neintelegeri.

Si ce daca ai avut o zi plina de esecuri? Ai o viata inainte pe care sa o umpli de succese.

Haideti sa ne bucuram cu totii de momentele fericite, fie ele ale noastre sau ale celor din jur. Haideti sa ne zambim unul altuia de parca ne-am cunoaste de-o viata. Haideti sa ne facem viata frumoasa. Fiecare. Cu totii. Impreuna.

Aveti grija de voi.