Furtuna.

Natura e manioasa azi. Mi-a aruncat cu praf in ochi.
Urma sa ma spele de rusine, dar am fugit.
Cred ca am suparat-o rau ca n-am avut rabdare. Dar pana si rabdarea a inceput sa ma sperie.
Mi-a parut rau ca m-am grabit in secunda in care pulsul mi-a revenit la normal. Dar era prea tarziu. Am stat cu grimasa aia pe fata tot restul zilei.


Norii au 5 culori. Si cea mai intensa e infricosatoare. E culoarea vidului (nu negru... Negru e culoarea nimicului).



Florile de pe drumul spre casa seamana cu niste bulgari de zapada... calzi. Eu nu rup florile (decat cand sunt agitata... atunci rup orice) pentru ca la mine acasa, in vaza, flori sunt 2 zile, maxim 3... dupa care devin deseuri organice intr-o punga neagra.
Afara traiesc cu mult mai mult. Orice traieste mai mult si mai frumos afara.
In casa, mori incet... Te sufoca mii de ganduri si de idei. Afara, aceleasi ganduri si idei iti dau aripi.

Aveti grija de voi.

Nimic nou sub soare

Ganduri care zboara si nu se mai intorc. Zmei care isi intind aripile si se lupta cu vointa ta de a-i pune la pamant.

Cine sunt? De ce? Pentru cine?

Si ce daca nu am chef de ziua de maine? Cui ii pasa ca nu vreau sa stau o zi intreaga sa numar secunde? Secundele sunt toate la fel. Asa au fost, si asa vor fi mereu. Fiecare cate o clipire. Fiecare clipire cate un moment in care nu ai vazut lumea. Tragic.
Oare cat din lumea asta nu am vazut pentru ca am clipit?

Oare cate zile au trecut de cand am trait ultima oara? Si oare cate vieti or sa mai treaca pana o sa renasc, in sfarsit?

Moment melancolic liplsit de explicatie, dar care cere scris.

Tastatura care se cere folosita, care se simte prafuita de ganduri la bani si la viitor. Calculatorul asta vrea sa fie sters de tot ceea ce este. Cui ii pasa? Poate imi pasa mie putin. Dar eu nu am ce face in legatura cu asta. Asa se intampla tot timpul. Majoritatea lumii nu da doi bani pe ce vrei, iar cei carora le pasa nu au niciun fel de influenta asupra lucrurilor care ti se intampla.

Cliseu.

Si ce daca? Simteam nevoia sa il scriu.

Oricum tot ce era de spus s-a spus. Orice a fost de fotografiat a fost fotografiat. Oricum traim intr-o lume a cliseelor. Oricum nimic nu mai e nou.

Cei mai fericiti oameni sunt cei care nu stiu nimic. Fiind nestiutor, te simti filosof cand spui ce-am scris eu aici. Pana si asta s-a mai spus. Mi se pare trist.
Am senzatia ca orice as spune, orice as gandi, eu nu mai am dreptul la originalitate.
E vina cartilor si a televizorului si al internetului astuia care cica "ma ajuta sa comunic cu lumea".

La ce bun? Intru in lumea altora si le spun si lor ca de fapt nu-s primii care s-au gandit ca Pamantul e rotund. Si ei nu mai sunt asa de fericiti cum erau inainte. Devin brusc mici si neinsemnati. Niste plagiatori.

Care e scopul de fapt? De ce stim atatea? Oare n-am fi mai fericiti daca am sti mai putine? In felul asta, certitudinile pe care le-am avea (fie ele cat de mici) ar fi mult mai insemnate.

Sunt un manual. O enciclopedie cu pagini lipsa, si atat.
Mi-ar placea sa fiu o floare.
Ba nu.
Un pom. Un brad batran de-un secol, cu amintiri multe si cu sentimente absorbite din atmosfera.

Aveti grija de voi.

Dimineata...

Azi, pe drum spre scoala, am avut un moment de inspiratie si am notat in graba ceva: "Dimineata asta miroase a vara si a mare".

De fapt, aveam un sentiment de-ala de pe drum spre mare, cand vad soarele rasarind de dupa dealuri in timp ce eu ma misc megarepede cu masina. Parca si masina e nerabdatoare sa ajunga in momentele-alea... parca merge singura si-ti da senzatia ca daca s-ar opri, s-ar spulbera.

Trenul, pe de alta parte, nu-i asa nerabdator. El stie ca nimeni nu-i singur pe drum spre mare si merge-ncet sa te lase sa te obisnuiesti cu lipsa de griji care urmeaza.

Vara, Mare, va iubesc!

Flori mici si albe

Soare, emotii.
Autogara, bordura, suc de departe, graba, rabdare.
Ne razgandim, masina, urcus, spaima.
Verde, vant, praf, caprioare,
Paravan.
Joc, joaca, minge, fotografii si filme.
Ciocolata, Adi, scaun cu trei picioare.
Stafide, o migdala.
Doar una?
Patura uda, VAI! Ups.
Tineri. Unde? Tenis.
Nu vreau in Anglia.
Soare, caldura, blugi negri, cantec.
Oare?
Graba, autogara, Pa?

Aveti grija de voi.