O zi draguta din viata mea...

Zi minunata de sfarsit de Decembrie... am fost cu..a...a.. Corina(nu stiu cum sa evit cacacofonia)... la patinoar... Ei... nu a fost cel mai palpitant pationoar din viata mea.... sau a ei.... dar, a fost ok... Ma rog... era sa cad eu odata.... si am facut o faza gen:" sunt bine, sunt bine!! nu va faceti griji, sunt bine.". dar cam atat.... Ne-am invartit noi pe-acolo o vreme... si cand am simtit ca degetele mele de la picioare erau la un minut de dregerare...... am zis "STOP!!!!", toata lumea de pe patinoar s-a oprit... s-a creat un culoar pe care am trecut eu ca o zana.... si am iesit. Numai eu stiu cum m-am chinuit sa imi scot picioarele inghetate din patinele alea nenorocite si sa mi le bag(pe ele, picioarele) in ghete.

Ma rog... in alta ordine de idei, o zi cat se poate de normala din viata mea si a Corinei....
Booon... Si ne indreptam spre casa.... Si cum ne indreptam noi asa spre casa... Corina(si odata cu ea si eu... ca n-am avut incotro) trece pe la locul ala de unde se inchiriaza DVD-uri.... si cere(printre altele...*aici imi dreg vocea*) un film putin psihologic. (aici astept sa va prindeti... si vazand ca nu va prindeti... o sa incep sa va explic poanta) Cum sa ceri un film putin psihologic??? cica:
"cam cat de psihologic sa fie filmul asta?"....
"hm.... putin... Cam...atat.[aici arati cam cum ai arata cata pastrama sau mai-stiu-eu-ce vrei de la vanzatoarea de la tejghea(ca sa va distrati cat de tare se poate distra cineva la faza asta ar trebui sa il cunoasteti pe tata... sau macar sa ma vedeti pe mine imitandu-l... dar...)]"
I-am promis corinei ca le povestesc nepotilor ei de faza asta.

Da..... Si mergem noi mai departe spre casa.... si trec pe langa noi 3 tipi. Si incepe distractia:
Tipul1: "Nu va suparati... cam cat mai e de-aici pana departe?"
Corina: "Nuj."(si da sa plece)
Eu: "Mai, nu stiu acuma..... depinde cat de departe..."
Tipul1: "Pai... pana pe la semafoare"
Eu: "Stai sa ma gandesc" (ma uit lung spre semafoare) "Pai sa tot fie cam cat de-aici pana la semafoare..."
Tipul1: "Aha... merci"
Tipul2: "Da' un ceas n-ai, sa ne zici si noua cum te cheama?"
Eu: "Mai.... am.... da'... nu prea vad.... ia uite-te tu"
(Ne uitam noi le ceasul meu.... facem comentarii din astea... ca de oameni care chiar se uita la un ceas greu de citit.... (inaginati-va 2 persoane incercand sa citeasca ceva scris foarte mic pe o cutie cu medicamente sau ceva))
Eu: "Parca sa zic eu ca Ioana ma cheama..."
Tipul2: "Aha merci frumos. Sa fii iubita si sa iti mearga bine...etc etc etc... Sarbatori fericite!"
Eu: "Merci la fel."
Si ne continuam drumurile... eu si Cori intr-o parte, iar ei in cealalta(cred ca inspre semafoare).

Si uite asa ne-am distrat noi azi... E foaaarte probabil sa apara cam aceeasi poveste si pe blogul Corinei... Pentru ca i-a placut si ei la fel de mult ca si mie....
Ma rog... ar mai fi niste detalii plictisitoare de pe drum si de la patinoar de scris...dar cred ca o sa va scutesc de efortul de a le citi si intelege....

Sper ca v-ati distrat....

Aveti grija de voi.

Succes!! Fericire!! Inceputuri noi.

clasa a 11a A a reusit, in sfarsit, sa faca ceva fain impreuna...
Trecuse ceva timp de cand am mai organizat ceva... sau de cand... am reusit, pur si simplu sa traim toti un moment fain impreuna....
Si azi, 17 decembrie 2008, am reusit.
Mie mi se pare super tare ce i-am luat domnului dirigine... si sper ca si lui i-a placut la fel de mult ca si noua ideea de cadou de Mos.
Nu imi plac cadourile costisitoare, sau lipsite de personalitate... Decat sa ii iei unui om o lumanare rosie cu niste chestii aurii desenate pe ea, mai bine nu ii iei nimic... Cum ii arati omului aceluia in felul asta ca e mai special pentru tine decat celealte 2 miliarde de oameni care au primit lumanari rosii cu ceva auriu desenat pe ele?
Ma bucur... Si ma simt fericita in sfarsit. Am reusit sa ies din perioada in care nu imi iesea nimic si sa ma detasez de tantarii minusculi din care faceam niste armasari cat casa.


In alta ordine de idei, azi am prima ora de conducere.... ceea ce inseamna ca de acum pietrenii... Ba nu!!! Romanii.... Ba nu!! Toti locuitorii planetei.... pot intra linisti in stare de alerta :D.
Am si niste pregatire la engleza azi..... mai e si ziua bunicutei mele (face 61 de anisori, multi inainte).... mai am si alte probleme de rezolvat in putinul timp pe care il mai am.... ceea ce inseamna ca statul si mirositul patrunjelului pe ziua de azi cam iese din discutie....
Dar toate astea putin mai conteaza.... Ma bucur mai tare de viata azi decat in oricare alta zi de pana acum, oricat de mult timp as fi avut la dispozitie.... Va iubesc pe toti!!!

Aveti grija de voi.

Ninge!!!

A venit iarna... Si odata cu ea au aparut si gandurile bune.... Si am reinceput sa discut cu oameni cu care uitasem cum e sa stai de vorba...
Ma simt bine... In ciuda unei incercari nereusite de a ma intelege bine cu niste oameni care pur si simplu nu ma inghit(nu imi dau seama exact de ce)
Totul e ok.... Totul va fi ok... Imi mai trebuie doar un print pe un cal alb sa vina sa ma salveze de monotonia zilelor traite intre oameni reci si fara sperante....(accept si printi mai vechi care realizeaza brusc faptul ca frumoasa din padurea adormita e o scorpie pe langa mine :D )
Ma iubesc... Ma iubesc prea mult ca sa imi irosesc timpul cu vise care nu se vor adeveri, probabil, niciodata...
Aveti grija de voi.

scuze

Imi cer scuze, fratilor, ca in ultima vreme blogul meu e atat de sumbru....
Dar nu vreau sa fiu vesela si dragalasa doar de dragul vostru... sau al aparentelor.... Asta ar insemna sa fiu ipocrita... iar eu nu sunt asa.
Si totusi... ce-am facut eu in ultima vreme? Pai(fara pai)... am fost la scoala... aproape la toate orele:D... Am intrat intr-un grup care se pare ca nu e asa cum am crezut eu....Am pierdut vremea.... Am iesit in oras cu colegii si m-am distrat(o vreme)... Si cam atat...
Voi ce mai faceti? Cum va mai merge?
Aveti grija de voi.

De ce?

Pentru ca viata mea incepe sa o ia razna...
Pentru ca tot ce fac pare sa inceapa bine dar se termina prost
Pentru ca nu mai sunt sigura de mine
Pentru ca nu mai stiu exact ce vreau
Pentru ca nu mai sunt sigura ca mai vreau ceea ce am
Pentru ca ideea de schimbare suna mai bine ca oricand
Pentru ca tocmai mi-am rupt o unghie
Pentru ca frustrarile mele sunt atat de nesemnificative ca ma enerveaza si mai tare
Pentru ca nu e zapada pe jos
Pentru ca nu simt ca vine Craciunul
Pentru ca dimineata cand ma trezesc e intuneric afara
Pentru ca sunt atat de rece incat lumea nu isi da seama cata nevoie de caldura am
Pentru ca sunt inteleasa gresit
Pentru ca lumea utopica in care credeam cand eram mica nu exista
Pentru ca cei din jurul meu nu vor sa schimbe lumea asta cu una utopica... (nici macar nu viseaza la asa ceva)
Pentru ca nu am vointa sa duc la capat ceea ce incep
Pentru ca ma dor degetele de la cantat la chitara
Pentru ca de durere de degete nu reusesc sa cant nimic bine

Pentru toate motivele astea am decis sa imi consum 10 minute in viata scriind pe blog

dupa bal.... cu mult dupa bal

Nici nu mai stiu cum a fost la bal.. Stiu doar ca cine am vrut eu sa vina nu a mai venit.. Din motive obiective.....sau subiective?? Indiferent.. erau motive intemeiate.

Sunt stresata in ultima vreme.. Fara un motiv anume... Pur si simplu sunt stresata.... Dar nu incontinuu...Ci in rafale... Imi mai dau din cand in cand seama ca viata mea nu decurge tocmai asa cum mi-as dori si ca ma preocupa lucruri care nu ar trebui sa ma priveasca... In fine... Situatia nu e chiar disperata....

Azi am ajuns la concluzia ca generatia trcuta se distreaza mult mai bine decat generatia mea... ceea ce mi se pare trist avand in vedere mijloacele pe care le avem noi de a ne distra. Dar noua ne trebuie un super local si super servicii ca sa ne simtim bine... Ai nostri au nevoie doar de un adapost(nu neaparat cald) si un gratar.... Si se descurca. A si niste boxe bune si niste microfoane pentru caraoke sunt minunate... dar nu cred ca ar muri fara ele.

De ce nu putem fi si noi asa? De ce nu putem sa mergem si noi la iarba verde si sa ne distram pur si simplu? Sa radem intr-una si sa ne simtim bine? Cred ca e pentru ca avem prea multe... Ia sa dam noi timpul inapoi... sau sa renuntam la toate privilegiile pe care ni le ofera doar perioada in care traim... Si sa vedem daca, dupa o vreme de disperare, nu incepem sa gustam viata mai din plin...

Va las sa reflectati asupra lipsei noastre triste de capacitate de a ne bucura de lucrurile importane(prieteni, familie, sanatate, viata, iubire, etc.) si asupra dorintei de acumulare care incepe sa ne devoreze bunul-simt de la varsta asta, destul de frageda -as zice eu, si va urez o viata frumoasa.

Aveti grija de voi.

inainte de bal 2

si uite-asa se intoace roata..... cu o ora inainte de bal ma simt minunat si simt ca pot face orice. Dupa ce m-am schimbat de vreo 5 oru, am ajuns la concluzia ca de fapt situatia nu e chiar asa grava si ca o sa ma descurc... nu mi-am ales cel mai larg top de pe lume... ceea ce inseamna ca o sa stau sa trag de el din 5 in 5 minute... da' asta este... sper sa fie totul bine...
Asa patesc de fiecare data... stau o zi intreaaga gandindu-ma ca nu am cu ce sa ma imbrac si ca nu imi place cum imi sta nimic... iar cu o ora, doua inainte de petrecere/bal/ceva.... imi schimb complet starea de spirit si sunt gata de distractie....
Singura problema e ca o sa imi fie cam somn maine la olimpiada.... dar... asta este....
Wish me luck.... Aveti grija de voi.

inainte de bal

Nu am niciun chef.... ma simt aiurea si simt ca nu o sa am ce face... presupun ca o sa ma simt aiurea pana la sfarsit... ramane de vazut...Ideea e ca astept de la inceputul anului chestia asta... si acum nu pot sa intru in starea aia faina dinainte de un bal... de o discoteca, la urma urmei.... fie... oi vedea... va spun cum a fost maine... cand ma intorc de la olimpiada de engleza... am bal azi si maine la 8 am olimpiada... ceea ce inseamna ca o sa ma trezesc la 6.... fir-ar... nicun chef n-am de nimic...:((
Aveti grija de voi.

banca noastra

Fiecare om cred ca are un loc anume de care sunt legate amintiri cu nemiluita din adolescenta. In mare parte fazele intamplate acolo... si glumele spuse la care s-a ras cu lacrimi se uita... Fiind atat de multe, nu ni le putem aminti pe toate si ramane doar sentimentul ala fain pe care il ai cand te gandesti la acel loc.
Asa ar trebui sa fie banca noastra. Un loc de care eu, Cori si Adi sa ne amintim cu drag, fara sa stim exact de ce. Ei bine, de azi incolo vom sti de ce. Pentru faza cu "ce vre sa iti mai dau?" in urma caruia adi a ramas doar in blugi si sosete....:D

Si ce daca nu vretii sa va povestesc? Eu povestesc pentru eventualitatea in care voi ajunge la 90 de ani si memoria ma va lasa. Si voi sti ca s-a intamplat ceva interesant aici, si voi sti ca e vorba de un anumit eveniment.... dar nu imi voi putea aminti....(asta presupunand ca voi mai sti parola sau adresa pe care este acest blog).

Totul a inceput de la Cori care nu viua sa dea drumul gentii lui Adi...

"da-mi drumul la geanta"

"nu"

"da-mi drumul la geanta"

"nu"

....................................................

In cele din urma adi renunta. Si ajunge in cealalta extrema. De unde pana atunci fusese oarecum posesiv, ei bine, sa il vedeti pe Adi cel Darnic....

"si ce sa iti mai dau?"

"ochelarii"

"si ce sa iti mai dau?"

"tenisii"

"sunt bascheti"(in timp ce si-i dadea jos)"si ce sa iti mai dau?"

"am zis tenisii, nu tenisul, mi-ai dat numai unul"

"si ce sa iti mai dau?"

"poti sa imi dai si geaca pentru ca mi s-a facut cam frig."

"si ce sa iti mai dau?"

"tricoul"

"si ce sa iti mai dau?"

"nimic."

... dar Adi isi da jos si cureaua si i-o da..... Si Corina se indeparteaza cativa metri.... Adi nu se poate da jos de pe banca - e in sosete albe, saracul... si uite asa.... Trece lumea pe langa noi.... Se uita la Adi ciudat.... Intorc repede privirea ca sa nu se ia nebunul de ele,presupun(nu stiu cum de numai tanti treceau pe-acolo, atunci).

...Da... A fost o dupa-amiaza interesanta, in urma careia, teni....a... pardon, baschetii lui Adi s-au stricat... Scuuuuze Aaaadiiii...

Si-am incalecat pe-o capsuna... si nu v-am spus nicio minciuna ca eu nu stiu sa mint.

Aveti grija de voi.

Conflict necesar - coloana vertebrala

Urasc sa ma cert cu oamenii la care tin... Si totusi... Ma iubesc prea mult pentru a le permite sa ma calce in picioare... Si ma respect prea mult ca sa stau si sa privesc cum ii calca pe cei din jurul meu in picioare in timp ce eu nu fac nimic sa remediez situatia... Chiar daca pe mine, teoretic, nu ar trebui sa ma afecteze ceea ce fac.
Ceea ce fac eu zilele astea se va termina cu o victorie... fie de partea mea, fie de a lor... ideea ca eu cred din tot sufletul ca ceea ce vreau eu sa realizez este pentru binele tuturor... si este un pas spre o societate mai dreapta.
Si ce daca in politica exista cativa oameni mai tupeisti care isi ating scopurile(egoiste,de altfel) cu orce pret, iar ceilalti ii urmeaza orbeste, crezad ca nu au de ales? Asta inseamna ca trebuie sa urmam si noi, tinerii aceleasi principii? Ei bine, eu nu vreau. Eu vreau sa pun intrebari. Eu vreau sa contest ceea ce nu imi convine. Si daca majoritatea se considera prea slaba ca sa faca fata(desi nu ar trebui sa fie asa) eu voi fi destul de puternica pentru toti. Vreau ca vocea tuturor sa fie auzita.
Pentru ca e una sa ai dreptul de a iti exprima parerea, si alta e sa ai dreptul sa iti fie ascultata parerea. Vreau sa fim corecti, si sa incercam sa ne respectam drepturile unul altuia. Pentru ca dreptul la parere nu ar trebui sa depinda de cat de multi ani ai petrecut intr-un liceu, sau cat de tare vorbest, sau cate persoane ai reusit sa aburesti la viata ta.
Sper ca cei vizati sa citeasca randurile astea si sa nu se apuce de scris comentarii pe care sa le regrete mai tarziu. ("Litera scripta manet, volat irevocabile verbum."-sa nu uiti asta, prietene.)
Aveti grija de voi.

ceva ce am scris dupa revelionul 2007-2008...

02.01.2008

Mai e cam o ora pana pe 3 ianuarie. Revelion interesant: enervant la inceput, super fain la mijloc, groaznic la sfarsit (si-a pierdut Ioana R. telefonul).
Prima zi din an petrecuta la Almas cu Ella, Stefan D. si Nashu’. A fost foarte fain… Am gratarit, am dardait… Filme :"Saw 1" si "The Butterfly"(« flutterby » by Steve) Effect. Caldura cea putina de la semineu, 2 calorifere electrice si-o aeroterma(care-l cam deranja pe Nash ca facea galagie). Mancare : 2 ciocolatzi shi porcarii. Bautura : un pahar jumate de vin fiert, un paharel mic de vin de anul asta… sau anul trecut… fie… si suc de rodii. A se retine ca nu m-am imbatat deloc. Muzica : Pasarea Colibri, Julio Iglesias si altii. Apa: rece. Zapada: si mai rece.

1.Sosete din care iese abur.

2.Steve: “miroase a porc ars.”......
Ioana: “nashule, da-te mah, de langa foc ! “

3.Nash afumat.

4.Darts (cui gasit dupa ce faptul a fost consumat)

5.Robinet bushit.

6.Plante, legume, verdetzuri, zarzavaturi la vin fiert-->pliculetz taiat cu toporul :)

7.M-am jucat cu un lemn noduros

8.“Ioana, ce se aude?

“nuj, Ela.”

“Ioana, curge apa!”

“Aud.”

“De unde curge apa?”

“Din baie”

“De ce?”

“Nuj.”

“Ioana, de ce curge apa?”

“AAAAAAAAAAAA”

Hunting an Idea

My brain is a frozen landscape at the moment.
I wander through the branches of tall brain cell trees, trying not to touch any of the shocking synapses. As if I’m waking from a dream, I notice a gun in my hand. It’s heavy, yet easy to handle. I place it as I saw guns being placed in action films,right next to my shoulder, I aim up at the sky – or is that my skull? - And I shoot. A loud bang echoes through the thick forest, but I come to the conclusion that shooting is not that hard to do. I do make a note to self never to try this in the real world, though.

As I keep walking through the forest, I notice little, pink, fluffy creatures. They must be my good thoughts. And there are some ugly, dark, scrawny-looking creatures that scare the good thoughts away. These must be my nightmares, and try as I might, I cannot scare them off. And I doubt I have enough bullets to shoot them all. Moreover, by the looks of them, bullets can’t harm them, unless they are anything like Cupid’s arrows.

Come to think of it, I never actually saw my bullets. A curiosity I am unable to control urges me to open my shotgun and look inside it. I see the bullets. Something is engraved on them. It says:” Taming bullets; one shot to the heart will make any idea come to you as if you were a genius.”

Now I remember why I am here! I’m on an idea hunt. I’ve been waiting for a bright idea for quite some time, now, and I was given the chance to get one. So off I go, trying to find a bright idea. But what does a bright idea look like? I’ll probably figure that out when I see one, just like I did when I saw the good thoughts and the nightmares.

As I continue my careful walk, I hear a distant sound. I am guessing it must be another creature’s cry, but it’s very melodic; and almost human. I look in the direction of the sound, and I can barely make out a light amongst the trees. It’s like the light faeries give out in the films I’ve seen so far, twinkling as the creature moves. I cautiously move towards the light. And as I draw closer, I notice it looks like a deer, but instead of having a deer’s brown coat, this creature is golden, and it seems to me that it has many I’s written on it. And it suddenly dawns on me! The creature is a bright I-deer: a bright idea!

So, once again, I aim, and shoot. The bullet hits the I-deer straight where its heart should be. For a split second, I think it will run off; but I am proven wrong. It freezes for a few moments, and then it turns my way, and starts walking slowly towards me. I am astonished. As the creature approaches, I am left breathless by its beauty. It reaches me and touches my hand with its snout. I can feel myself fainting so I sit down; but wait! This chair wasn’t here a minute ago!

I look out the window and I see a squirrel. Then my eyes turn to my Psychology teacher. She asks the question again:” From what we have learned so far, what can you do to improve your results in an exam?” And a bright idea comes to me, so I lift my hand, and, having no other choice, the teacher names me.

“We should learn every lesson when it is taught, and revise regularly. That way, we don’t have to take in a great amount of information at a time, and we use our long-term memory, which is much more effective than our short-term memory.”
“That’s very good”, she says, and moves on to the next question, but again, my mind ventures out the window and to places I’ve never been to, and probably don’t even
exist.

Nicu Alifantis- Decembre

O melodie care imi place azi, 20 octombrie,2008.... Macar de-ar fi decembrie.. si de ar ninge... Ei... fie... se intampla si lucruri mai ciudate pe Pamant, nu?

Aveti grija de voi.

Bored to tears!!!

M-am plictisit de scoala si de tot ceea ce implica ea.... profesori... teme.... ore pierdute facandu-ma ca invat ceva ce oricum nu o sa imi foloseasca mai tarziu.... Imi este lene sa ma mai trezesc dimineata de dimieata cu gandul la orele in care o sa trebuiasca fie sa spun niste chestii in care nu cred fie sa imi tin gura.... m-am saturat si gata...de maine... nu ma mai duc la scoala.. ce-ar fi? Sa incep de maine cursurile la scoala vietii....Aha.. si marmota...

Hai ca m-am plictisit si de bloguit.... mai scriu eu al'data...

Aveti grija de voi.

Primul post

Bine.. de fapt e al doilea post... Pe primul il aveam deja scris si nu aveam ce face cu el... dar asta e chiar prima chestie pe care o scriu special pentru blog. Promit ca am sa incerc sa scriu corect gramatical si sa imi exprim ideile cat mai normal posibil(avand in vedere ca nu sunt cea mai normala persoana de pe lume...s-ar putea sa imi fie cam greu dar.. fie).

Sincer nu stiu inca ce va contine blogul(sau globul cum ii zice prietenul nostru, Jiji) asa ca... se pare ca.."we'll all just have to wait and see"....aa... ceva ce s-ar putea sa ii streseze pe unii dintre cititorii mei mai mult sau mai putin fideli este trecerea asta brusca de la romana la engleza si iar la romana.... ei bine.. ma caracterizeaza... imi e lene sa ma dezvat.... intelegeti-ma si pe mine, ca va rog eu frumos...

OK... cred ca ajunge cat am scris doecamdata.... trebuie sa invat la chimie... si dupa aceea sa imi vad si eu de viata...

Aveti grija de voi.

The nightmare that I am

Shadows of the past creep up behind me.It frightens me to death. It feels like I'll never manage to get past the things that were.I will allways be alone amongst people because nobody knows me and I don't strive to know anyone. It still feels like everything is cold and sad.Stillness, numbness. Shattered dreams that haunt forever. Indelible memories of people I once loved. That is all that remains: a memory, a shadow, a dream that turns into a nightmare and I suddenly wake up; alone, terrified in the dark, never knowing who I'll have to leave next, who I'll have to hurt, in order for me to live - no - to exist... in silent death, creeping up on new people, sucking every ounce of joy out of them and leaving them... DEAD, numb, still. So that I can have, once more, the joy of rasing anger filling me up, like a fire that is fueled only by the sorrow of those around me.