O zi draguta din viata mea...

Zi minunata de sfarsit de Decembrie... am fost cu..a...a.. Corina(nu stiu cum sa evit cacacofonia)... la patinoar... Ei... nu a fost cel mai palpitant pationoar din viata mea.... sau a ei.... dar, a fost ok... Ma rog... era sa cad eu odata.... si am facut o faza gen:" sunt bine, sunt bine!! nu va faceti griji, sunt bine.". dar cam atat.... Ne-am invartit noi pe-acolo o vreme... si cand am simtit ca degetele mele de la picioare erau la un minut de dregerare...... am zis "STOP!!!!", toata lumea de pe patinoar s-a oprit... s-a creat un culoar pe care am trecut eu ca o zana.... si am iesit. Numai eu stiu cum m-am chinuit sa imi scot picioarele inghetate din patinele alea nenorocite si sa mi le bag(pe ele, picioarele) in ghete.

Ma rog... in alta ordine de idei, o zi cat se poate de normala din viata mea si a Corinei....
Booon... Si ne indreptam spre casa.... Si cum ne indreptam noi asa spre casa... Corina(si odata cu ea si eu... ca n-am avut incotro) trece pe la locul ala de unde se inchiriaza DVD-uri.... si cere(printre altele...*aici imi dreg vocea*) un film putin psihologic. (aici astept sa va prindeti... si vazand ca nu va prindeti... o sa incep sa va explic poanta) Cum sa ceri un film putin psihologic??? cica:
"cam cat de psihologic sa fie filmul asta?"....
"hm.... putin... Cam...atat.[aici arati cam cum ai arata cata pastrama sau mai-stiu-eu-ce vrei de la vanzatoarea de la tejghea(ca sa va distrati cat de tare se poate distra cineva la faza asta ar trebui sa il cunoasteti pe tata... sau macar sa ma vedeti pe mine imitandu-l... dar...)]"
I-am promis corinei ca le povestesc nepotilor ei de faza asta.

Da..... Si mergem noi mai departe spre casa.... si trec pe langa noi 3 tipi. Si incepe distractia:
Tipul1: "Nu va suparati... cam cat mai e de-aici pana departe?"
Corina: "Nuj."(si da sa plece)
Eu: "Mai, nu stiu acuma..... depinde cat de departe..."
Tipul1: "Pai... pana pe la semafoare"
Eu: "Stai sa ma gandesc" (ma uit lung spre semafoare) "Pai sa tot fie cam cat de-aici pana la semafoare..."
Tipul1: "Aha... merci"
Tipul2: "Da' un ceas n-ai, sa ne zici si noua cum te cheama?"
Eu: "Mai.... am.... da'... nu prea vad.... ia uite-te tu"
(Ne uitam noi le ceasul meu.... facem comentarii din astea... ca de oameni care chiar se uita la un ceas greu de citit.... (inaginati-va 2 persoane incercand sa citeasca ceva scris foarte mic pe o cutie cu medicamente sau ceva))
Eu: "Parca sa zic eu ca Ioana ma cheama..."
Tipul2: "Aha merci frumos. Sa fii iubita si sa iti mearga bine...etc etc etc... Sarbatori fericite!"
Eu: "Merci la fel."
Si ne continuam drumurile... eu si Cori intr-o parte, iar ei in cealalta(cred ca inspre semafoare).

Si uite asa ne-am distrat noi azi... E foaaarte probabil sa apara cam aceeasi poveste si pe blogul Corinei... Pentru ca i-a placut si ei la fel de mult ca si mie....
Ma rog... ar mai fi niste detalii plictisitoare de pe drum si de la patinoar de scris...dar cred ca o sa va scutesc de efortul de a le citi si intelege....

Sper ca v-ati distrat....

Aveti grija de voi.