You wish...

Well...Bearing in mind the fact that my state of mind has been fluctuating like crazy lately, I haven't posted anything for a while so that you wouldn't have to keep up with my everchanging mood. Honestly, I've been feeling like my emotions were on a really scary rollercoaster. Like I would never come out of that ride alive. But aparently I'm safe...and sane... I hope.

What I would have liked to know is that if things aren't meant to be, they just won't be. And you know it. You feel it in your heart, in every cell in your body that it will never work, and yet you go against your better judgement. You listen to your friends, to people that...well... aren't exactly your friends(if you know what I mean) and to people that may not even know you that well anyway, and you try. For what? I mean... you knew it was going to fail anyway. Why bother?

Because you're weak. And, although you won't admit it, you're also a bit romantic. Who needs romance anyway? It's all fantasy and everyone knows it. Everyone has learnt that in school. That nice, almost magical world, where everyone has a soulmate and where couples figure out what love is all about and get back together and live hapily ever after is simply NOT real. People invented it a few centuries ago just for the sake of having something to write and to sell to "poor unfortunate souls". But we can dream, right? Right?


Why is this post entitled "You Wish..."? Well... Let's just say I'm trying to make some friends of mine wonder what I mean by that. Huh? What do you think, guys? Am I right? Do you wish? Speaking of friends. I'm hoping that the people concerned have noticed that I'm not bothering with their blog anymore. Anything I'll have to say, I'll say it here... Out of pride.
Big hugs to those who want them.

Take care.

Toamna. Viata. Multumire

Devine mai intuneric pe zi ce trece. Frunzele se ingalbenesc, se usuca si cad(ce cliseu... dar asa se intampla)

Interesant e ca imi place. Imi place intunericul asta de nori de ploaie care nu mai ploua. Imi place si frigul de care ma ingrozesc dimineata cand ma dau jos din pat, si pe care il iubesc seara cand ma imbrac cu hainute pufoase si beau ciocolata calda.
Iubesc modul in care ploaia aduce culorile la viata si iubesc norisolul de pe dealul din fata blocului meu, pe care il salut in fiecare dimineata cu zambetul pe buze.

Norisorul ala ma face sa uit, dimineata de dimineata, ca am matematica a nustiucata ora, sau ca si in ziua respectiva urmeaza sa astept cu sufletul la gura sa vad daca dau test la fizica. Norisorul ala imi aminteste ca orice s-ar intampla totul se termina cu bine pana la urma pentru ca sunt fata descurcareata si imi iubesc viata cum o fi ea, usoara, grea. Singura pretentie pe care o am e sa am o viata plina. Plina de evenimente si de oameni de toate felurile. Asta mi se pare cel mai important.

Si ce daca nu ne intelegem cu toata lumea. Cu totii suntem diferiti. E si normal sa apara neintelegeri.

Si ce daca ai avut o zi plina de esecuri? Ai o viata inainte pe care sa o umpli de succese.

Haideti sa ne bucuram cu totii de momentele fericite, fie ele ale noastre sau ale celor din jur. Haideti sa ne zambim unul altuia de parca ne-am cunoaste de-o viata. Haideti sa ne facem viata frumoasa. Fiecare. Cu totii. Impreuna.

Aveti grija de voi.

Hai la mare!

Da... deci....4 nopti in Venus... au fost cu 4 prea multe.

O noapte in vama veche.... a fost cu 364 prea putine.

Costinesti fara White Horse... e degeaba.

Mi-am lasat trandafirul de la Marian(cred) in camera de hotel...e uscat si frumos acum...daca nu e intr-un cos de gunoi...

Club Shock din Venus e o panarama...plina de panarame.
Tot hazul in Venus au fost salvamarii si nenea de la taraba cu fructe... nene care pana la urma a inceput sa ne salute cand treceam pe acolo(bravo, Ioana).

In Vama..... Ei bine.... Oare faptul ca e singurul loc in care am pomenit un vanzator sa isi alunge clientii pentru ca sunt cocalari sa insemne ceva? Sincer... nici nu stiu cand a trecut timpul... mi-a placut fff mult de gasca lui Paul... Si il rog sa ii salute de la mine cand apuca...
Mi-ar placea sa ma mai intalnesc cu romascanii care mi-au muscat din shaorma si au vrut sa imi dea de baut [treshi shi bie:))]
Imi placea cum toata lumea facea cheta... si cum nimeni nu avea bani...
Ioanei i-au placut foarte mult covrigii din vama (sper ca nu erau facuti cu apa din aia pe care se enervau baietii)

Tot Costinestiul de vara asta s-a redus la o supernoapte in White Horse(pe care il recomand tuturor celor care vor sa fie prieteni cu toata lumea din localul in care se duc) si vreun sfert de ora dimineata pe plaja langa o scena cu un DJ, alaturi de niste lume care dadea din fund... Eu eram in tricou larg, pantaloni trei sferturi rupti si geaca de piele.... ce-or fi crezut saracele pupeze.... mi-e groaza sa ma gandesc :D

Joi a fost ziua de ras ca nebunele pe strada, de se uitau toti cei 15 turisti din Venus la noi ca la masini straine...

Am gasit niste pantaloni numai buni de mers pe Marte... Acum parca imi pare rau ca nu i-am cumparat...:D

La anu' ma duc in vama... macar un weekend sper sa apuc (stiti voi.... BAC and stuff)

Aveti grija de voi!

In sfarsit :D

Intrebare: Daca uitandu-ma pe fereastra si vazand nori grei acoperind peticul de cer vizibil din camera in care sunt (datorita blocurilor si a dealului linia orizontului e incredibil de aproape) incep sa ma gandesc la mare si la soare si la supercaldura... sunt nebuna?

Raspuns: Nu.

De ce?

Pentru ca peste 4 zile plec la mare. Dap, dragilor... am reusit! Intr-un final glorios am reusit sa gasesc pe cineva cu care sa merg la mare (merci, Ioana R.), ceea ce inseamna ca sunt de-a dreptul innebunita de dor, de asteptare, de bucurie, de emotii. Ce mai? Am innebunit de tot.

Asadar si prin urmare,(ei faceau comert pe mare....oooof... toate rimele ajung la cuvantul "mare", pana la urma)abia astept sa vina ziua de luni... Pana si pregatirile... bagajul... tot mi se pare super:D

Sper ca toata lumea e la fel de fericita ca mine acum:D

Aveti grija de voi!

There and back

Could you walk beside me to the end of the world and back if i needed you to? If I wanted you to? Even if it was out of my pure curiosity? Even if it was just because I wanted to see if the grass really is greener on the other side?
You probably wouldn't.
If I ever brought it up, you would probably tell me that I'm being childish and leave it at that.
And I would believe it. Because I believe in you. I believe that you would climb every mountain for me. Be it on Earth, or someplace else. I believe that you care so much, that it didn't matter that it would be hard for you or that it would hurt you. I believe you know that before hurting you just a little, I would torture myself for monhts. I believe that you know this and it makes you feel pitty for me, if anything... not hate.
But I also believe in fairytales - sometimes. So I guess my believing it doesn't necessairily make it real.
But I sure hoped so.
I'm sorry


I would walk beside you to the end of the world and back if you needed me to. If you wanted me to. Even if it was out of your pure curiosity. Even if it was just because you wanted to see if the grass really is greener on the other side.
Trust me, I would.
If you ever brought it up, I would take your hand and start walking the next instant, if i knew it made you happy.
And You know it. Because you know me better than I know myself. You know that I would climb every mountain for you. Be it on Earth, or someplace else. You know that I care so much, that it didn't matter that it would be hard for me or that it would hurt me. You know that before hurting you just a little, I would torture myself for monhts. You know this and it makes you trust me completely.
You know all this as well as you know that the Sun always rises from the East. And that makes even more real.
And you know that.
I love you

Valetul de romb

Dap, valetul de romb imi aminteste de tine. De absolut tot. Ochi, postura, zambet... tot.
Valetul de romb imi aminteste de momentele in care erai foarte aproape... si de cat de mult imi lipsesti cand esti departe.
Sincer? Nu am nici cea mai vaga idee de ce. Habar nu am ce ai tu in comun cu o carte de joc.
Oare sa fie faptul ca orice lucru marunt imi aminteste de tine? Oare sa fie faptul ca intamplator ma jucam cu un pachet de carti cand m-am gandit la tine intr-o zi si am vazut acel valet? Nu stiu.
Problema mea (sau marele tau noroc) e ca in pachetul ala mare de carti, eu sunt doiul de trefla. Atat. Un pion care admira de departe pielea ta perfecta pe sub care curge sange albastru.
TROMBON!!!
Nu exista doi valeti de romb in pachetul meu... in lumea mea.
Esti doar tu. Si tu vei fi mereu.
Iar eu voi renunta intr-o zi la ideile mele infantile. Ma voi trezi la realitate si imi voi trai viata alaturi de doiul meu de romb. Va semana putin cu tine si ma voi putea convinge ca de fapt nu am pierdut nimic... dar nu vei fi tu... Si asta ma va durea in fiecare clipa din fiecare ora a fiecarei zile.
Sa ai o viata frumoasa.
Cu drag,
Doiul de trefla



P.S. Ciudatenie de post fara niciun fel de relevanta. Nu va ambalati dragilor, nu am gasit marea dragoste neimplinita :)).
Mari noutati nu prea am.
Va salut cu drag si dor de pe insula.
Aveti grija de voi.

Din Anglia

Lume, lume, soro lume!!!!

Da, sunt in Anglia de ceva timp... si, ma credeti sau nu, ma simt chiar bine.

Cu toate astea, abia astept sa ajung acasa sa ma laud... n-ati vazut in viata voastra asa tunsoare pe capu' meu:)) M-am distrat enorm de saracul frizer caruia i-am spus sa imi faca "ceva ciudat" la par. Si acum petrec cateva minute bune in fata oglinzii zilnic, pentru ca trebuie - nu-i asa? - sa imi refac tzepii fara de care freza mea ar arata ca....... aa... ca si cum nu ar avea tzepi :D.

O sa ma duc sa calaresc..... intr-una din zile.

De maine incepe goana dupa universitati(LSE, Cambridge, Oxford.... stiti voi... universitatile alea unde intra cine vrea....pentru ca, nu-i asa... nu am ambitii foarte mari :)) )

Tin sa va anunt(din nou) ca VREAU LA MARE!!!! Deci serios vorbind(sau tastand... ma rog...) cred ca o sa ajung acasa, o sa imi spal si calc hainele, o sa imi fac bagajul si o sa ma duc la mare a doua sau a treia zi. Deci pe bune... Nu mai suport!!!

Bine, dragilor... acestea fiind spuse, cred ca va voi lasa sa va vedeti de treaba acum...

Aveti grija de voi.

Azi

Ganduri haotice, nervi, idiotenii spuse si gandite... hal de zi ce am avut azi.

Vreau sa o iau de la capat. Vreau sa incep din nou sa traiesc. Serios. Nu mai suport situatia in care ma aflu. Oare chiar par atat de fraiera? Nu stiu. Oare voi cei care faceti pe desteptii, chiar credeti ca restul lumii nu vede ce incercati sa faceti?

Sunt dezgustata, dezolata... Imi vine sa plang, sa rad, sa alerg static. Credeam ca mai nebuna de atat nu pot fi...

Dar vai! Ce este dincolo de linia orizontlui? O noua nebunie! Oare e nebunia mea? Poate e doar o reflexie a nebuniei mele... o licarire de geniu care interfera cu prostia lumii care ma inconjoara si imi scoate inevidenta prostia proprie, infinit mai mare decat cea din jurul meu.

O sa imi iau zborul intr-o zi si o sa scap de voi toti. O sa fiu libera o vreme... macar o vreme.... Pana o sa dau de alti oameni rai care ma vor considera proasta doar pentru ca imi place dreptatea.

Sau mai sunt si alte motive? Oare chiar sunt atat de rea?

Nu stiu...

La multi ani, Claudiu. La multi ani, copii...am intarziat... imi cer scuze... Dar ce conteaza o zi in viata voastra? E o nimica toata.

Aveti grija de voi.

Vreau in Vama!!!

"Nu stiu cum sa va spun dar mi-e rau dor de mare...."

N-o sa patesc nimic daca nu plec acum, pentru ca stiu clar ca nu am cum sa plec.... Dar daca as putea, daca as avea cu cine, daca as avea cand si cu ce, serios daca nu as pleca in momentul asta.

Sincer, nu am fost in viata mea in Vama... Sper, totusi, din tot sufletul sa merg anul asta. Am vazut poze pe net, am auzit povesti... totul pare minunat acolo... lumea, locul, atmosfera, marea, cerul.... tot.

Dar, ca in ficare an, nu imi impartaseste nimeni entuziasmul, nu vrea nimeni sa stea in cort cateva zile, nu vrea nimeni sa cante la chitara si sa faca foc de tabara... nu vrea nimeni sa intre in vorba cu straini doar pentru ca asa ii vine si stie ca nimeni nu se supara acolo.

In general, lumea vrea sa se imbete si sa faca panarama... Ce pacat...

In fine...Va las.. pentru ca stiu ca nu va intereseaza nebunia mea...

Aveti grija de voi.

For Paul

I have a friend who's entered a contest... i'm trying to promote his blog so that he can win it... if you whould just go to this webste and vote, i'd be very grateful....



Deci.... am un prieten care participa la un concurs.... incerc sa ii promovez blogul ca sa castige..... daca l-ati vota pe acest site, as fi foarte recunoscatoare....

Long Time no See

Deci, dragii mei cititori(aia 5 sau 6 sau cati sunteti voi) din pacate pentru voi si din fericire pentru mine( sau invers, nu stiu exact) am fost cam lipsita de viata si de inspiratie in ultimele luni.

Acum, din fericire pentru voi si din pacate pentru mine(sau invers, nu stiu exact) sunt la fel de lipsita de inspiratie. Dar scriu. Si scriu, si scriu... in speranta ca pana la urma imi voi da seama subit ca am ceva interesant de zis.

Nup, se pare ca nu am nimic de zis care sa prezinte interes pentru altcienva in afara de mine si prietenii mei imaginari...

Cu toate astea, sper ca sunteti incantati(voi, cei care nu ma vedeti zilnic) sa observati ca inca traiesc.

Aaa... mi-am amintit... ma enerveaza cand oamenii considera ca stiu ce gandesc... si am ajuns la concluzia ca de cele mai multe ori se inseala( ca daca nu era asa probabil nu ma enerva). Nu ar fi mai dragut daca lumea ar intreba daca e adevarat ce cred ca gandesti decat sa iti spuna clar: " tu simti ca....", sau " tu spui asta pentru ca...". Gasesc afirmatiile astea enervante si inutile.

Voi ce parere aveti(cei cu care nu am discutat deja - destul de aprins - pe tema asta)?

Eu o sa ma opresc acum din batut campii. Sper ca sunteti cu totii bine.

Aveti grija de voi.

200 de cuvinte pentru coruptie?? Sa fim seriosi....

Cine reuseste sa scrie un articol interesant si din care sa reiasa ca are opinie(fie ea buna sau rea) si ca stie cat de cat o limba(engleza) in 200 de cuvinte.. sa imi spuna si mie cum se face....
Deci fratilor, 200 de cuvinte inseamna cam....cam cat o introducere si un paragraf... maxim... Bine... asta daca e vorba de un articol cat de cat normal..... Si astia asteapta de la mine sa termin tot ce am eu de zis pe tema coruptiei in 200 de cuvinte??? Pai mai nenicule... cand mi-or ajunge mie 200 de cuvinte sa scriu despre coruptia in tari ca Romania.... imi vor fi de ajuns si doua:"nu exista". Pana atunci...dati-mi, nene, 2000 de cuvinte..... pai macar sa stiu ca am scris ce aveam de scris.....
In contextul pe care presupun ca l-ati priceput... eu aveam de ales intre urmatoarele posibilitati:
1.Sa scriu putin, corect dpdv gramatical, dar fara nicio legatura cu ideile mele.... doar ceva sa fie scris si sa se lege cat de cat de subiect
2.Sa fac o incercare de a scrie ceva ce sa semene cat de cat cu un articol dar in care sa cuprind multe idei(majoritatea neterminate si necizelate din motive de lipsa de loc) si pe care sa nu iau punctaj mare
What to do?.... What to do?....
Evident ca Ioana ia decizia corecta din punct de vedere etic si moral si cum mai vreti voi sa ii spuneti si se apuca sa scrie acolo inversunata despre modul in care ne vaitam in casutele noastre umile despre coruptia care ne colpeseste (asta nu am scris ca nu aveam loc dar.... asta era idea) fara sa ne dam seama ca daca omu'(animal la baza) are de ales intre munca cinstita cu bani putini si munca mai putin cinstita(da' daca nu stie nimeni de ea, nu-i nimic) cu bani multi.... evident ca o sa aleaga munca necinstita.
Se cheama "instinct de auto-conservare" si instinctul asta il are si soparla care isi detaseaza coada ca sa ramana in viata.... si gazela care se apuca de fugit ca nebuna si uita de pui daca vede un leu...Chiar si la leul care daca vede ca e dominat de alt leu se da la o parte si cauta alta turma(turma e aia? ca nici nu mai stiu).
Oricum.... prindeti voi ideea cu privire la ce am scris si cum in eseul ala nenorocit....
Si ce credeti ca primesc pentru ca am incercat sa le deschid ochii dragutilor de profi (care si asa cred ca sunt mai corupti decat mama coruptiei.....auzi.... 10 la bac la sport)??? aaa??? ce credeti??? Evident ca nu trec mai departe....Nici nu se putea altfel...
Sa ma invat minte sa nu ma mai duc la olimpiada la engleza.... Asta a fost ultima data.... M-am saturat.... De fiecare data am considerat ca e vina mea... ca nu m-am pregatit destul si asa mai departe.... Dar nu-i adevarat.... E o mare gluma olimpiada asta.... O mare panarama in care nu mai intru cat oi trai....Da' de ce sa imi fac eu griji si zile fripte?? De ce sa renunt la excursii si ma rog... tot felul de ocazii care se ivesc??? De ce sa pierd eu timpul in loc sa invat pentru scoala de soferi??
Maaaare fas.... o diploma de participare la o olimpiada.... Nu se merita, fratilor... Nu se merita....
Cat despre coruptia noastra cea de toate zilele? Atata vreme cat stam cu mainile in san si asteptam zana cea buna sa ii dea in gat pe cei corupti... corupti vor fi.... de fapt nu... corupti VOM fi pana la adanci batraneti. De ce zic "vom"???....Pai hai sa ne gandim.... de cate ori ne-am folosit de vreo relatie de-a noastra cand ne aflam in impas??? De cate ori am preferat sa dam spaga decat sa asteptam sa ne vina randul sau decat sa ne plangem ca ni se cere spaga??? Nu cred ca exista cineva intru totul strain de porcaria asta numita coruptie....Si daca e....Jos palaria!!!
Cam atat am avut de spus azi...
Aveti grija de voi.